marți, 4 septembrie 2012

Un incompetent se plânge - dar măcar ne lasă

În martie anul curent am comentat un mesaj primit de domnul Liviu Marian Pop și postat de el pe blogul său. Articolul se numea O incompetentă se plânge.
Ei bine, acum, în prag de examen de titularizare, domnul Pop a publicat un nou mesaj. De data asta a omis să menționeze că nu-i aparține textul (ceea ce a indus în eroare câțiva cititori). Eu însă îl citesc pe dânsul de prea mulți ani ca să nu mă prind ce-i text preluat și ce nu.
Textul integral îl puteți citi pe blogul domnului Pop sub titlul Titularizare 2012 - Decât profesor, mai bine... NU!
Eu o să iau numai bucățile relevante și am să le comentez. Omul ăsta chiar m-a scos din sărite mai tare decât incompetenta din martie. Însă mă bucură că nu o să mai predea.

1. Vorbăria punct cu punct

Ca orice incompetent care dă vina pe toată lumea mai puțin pe sine pentru propriile-i eșecuri, începe prin a se „vinde” explicându-ne nouă cum e el un mare șmecher natural și un geniu neînțeles de porcii ăia de elevi care aveau lucruri mai bune de făcut decât ora lui sforăitoare (ca de altfel toate orele de literatură română din liceu).
Înainte de a se „vinde” se plânge un pic și se compară cu fumătorii iar apoi continuă așa:
După o facultate de Litere de 4 ani, cu peste 10 examene pe sesiune, după o licență pe Nichita Stănescu și un master în lingvistică încheiat cu o disertație pe poetică lingvistică aplicată pe opera aceluiași mare scriitor, după cursuri de didactică în care am fost învățat cum să predau doar unei clase ideale, m-am trezit la o catedră cu un catalog în mână, în fața unor elevi ce credeau că Nichita e o femeie care face circ la tv și că eu sunt un clovn care trebuie să îi distreze pe ei, de care ei trebuie să se distreze în circul din clasă.
Deci vă dați seama? Omul ăsta e surprins că niște copii de clasa a V-a de la țară au crezut inițial că Nichita Stănescu e femeie.
Serios, există vreun om pe planetă, care a studiat în România care să NU fi crezut că N.S. e femeie când i-a auzit prima dată numele?!
Surpriză! Copiii când aud un nume nou - îl judecă după percepție. Or... luat în modul, „Nichita” e un nume cu rezonanță feminină - mai ales dacă ești un copil de 11 ani care ai văzut serialul „Nikita” și nu l-ai prins pe Nikita Hrușciov în viață.
Studiile omului ăsta sunt exemplul elocvent de „Așa NU!”. N-aveți decât să vă supărați pe mine dar cât de necinstit cu tine poți să fii să te aștepți la prea multe după ce tu ți-ai irosit anii de studiu pe un poet nu tocmai grozav (ok, asta-i opinia mea - unii umectează la Nichita Stănescu)? Adică pe bune, toci o grămadă de timp și bani ca să-ți iei masterul în Nichita Stănescu?! De ce ai face asta?!
Omul ăsta e exact ca fătucile alea care au licențe, doctorate și post-doctorate în „gender studies”, „african american studies” și alte „bullshit studies” și-apoi se plâng că nu-și găsesc de lucru.
Dar să continuăm că devine de-a dreptul enervant în rândurile ce urmează.
Profesorul de astăzi nu mai are absolut niciun statut. Elevii știu cu cât e remunerat cel de la catedră. Unii mi-au spus în față că ei pentru un asemenea salariu derizoriu nu s-ar da jos din pat să vină măcar până la școală… ,,ce să mai și predea la toți nebunii…!”. Și de aici cred că pleacă totul.
Păi și ce dacă știu elevii ce leafă ai? E normal să știe! Părinții lor muncesc să-ți plătească ție leafa!
Ți-au zis elevii că nu s-ar da jos din pat pentru meseria asta? Așa... și? Mai noi elevii n-au dreptul la o opinie pentru că rănește „self-esteem-ul” tov. profesor?
Stați așa că urmează.
Profesorii câștigă puțin, fapt bine cunoscut, ceea ce le conferă și puțin respect. Puținul respect din partea societății se traduce prin ignorarea lor temeinică și sistematică atunci când vine vorba de orice. Puținul respect din partea superiorilor ierarhici, prin desconsiderare. (Au fost directoare care mi-au spus în prima zi de școală că dacă nu îmi convine salariul din învățământ să mă duc repede, că angajează barman în barul de la colț, nu cumva să pierd postul!)
Și ziariștii câștigă puțin - dar sunt mult mai respectați (unii dintre ei). Și profesorii câștigă puțin, dar unii dintre ei sunt respectați.
Vedeți dv., domnule profesor, nu toți merită respect a priori. Faptul că ați făcut o secție a Facultății de Litere pe care o absolvesc alți 5000 de oameni anual nu vă face un individ respectabil.
E deja clișeu din partea profesorilor cu multe eșecuri la activ să se plângă că nu sunt respectați. Ei, ce să vezi! Respectul se câștigă! Iar dacă ai catalog în mână nu te face demn de respect!
Și avea dreptate directoarea care v-a spus ceea ce v-a spus! Sunteți liber să NU profesați în sistemul educațional.
De asemenea, dacă sunteți atât de bun și de bun profesionist cum pretindeți de nu v-ajunge nimeni cu prăjina la nas - de ce nu încercați la un liceu privat sau la o școală privată? Toate unitățile școlare din România (și cele private și cele de stat) suferă de deficit de profesori de română. Deci loc este! De ce nu încercați?
Să fie oare pentru că profesați de 7 ani și încă nu sunteți titular pe post?! Poate asta spune ceva despre cât de bun sunteți cu-adevărat. Cunosc profesori care erau titulari după 3 ani de activitate. Ceea ce spune multe și despre cât sunt ei de buni.
Și stați așa că blamatul tuturor mai puțin pe sine pentru propriile eșecuri continuă:
Puținul respect de care se ,,bucură” profesorii din partea elevilor se traduce de multe ori prin batjocură, zeflemisire, miștocăreală, atacuri verbale și – uneori – fizice. Elevul de mijloc din ziua de azi (nu vorbesc despre puținii elevi care au bun-simț și vin la școală pentru ca să învețe), elevul mediu, de rând, nu olimpicul, premiantul sau ,,tocilarul”, vine la școală ca la film.
Mănâncă popcorn, scuipă semințe și se așteaptă să se distreze copios de prestația fraierul de la catedră, care e pus acolo pentru deliciul publicului școlar. Ei îi observă actorului-profesor de ,,stand up comedy” orice fel de ,,defect”, pe care îl caricaturizează apoi în tușe groase și lipsite de bun simț, câteodată pe la spate, alteori pe față, spre încântarea profesorului ce trebuie să înghită în sec și să se facă că nu aude și nu vede. Fiindcă, dacă se enervează, audiența se bucură și-și dă silința de a-l scoate din minți, pentru sporirea distracției minților luminate din bănci.
Oh vai, v-au luat elevii la mișto. Ce nasoi trebuie să fie elevii ăia.
De fapt e o situație în care e tot timpul vina profesorului: Dacă elevii ăia fac așa numai la orele tale, înseamnă că problema e la tine - nu la ei.
Profesorul nostru nu spune nimic despre comportamentul elevilor pe care-i blamează pentru propriile eșecuri la orele altor colegi de-ai săi. În plus, nu pot fi 200 de elevi demenți și tu sănătos și imaculat - nevinovat de nimic. Nu există așa ceva! Nu pot fi toți demenți decât atunci când îți închipui că tu, profesor, ești Dumnezeu pe pământ și toți sunt niște tâmpiți că nu-s în stare să recite din memorie umectând versuri de Nichita Stănescu.
Și ce să vezi - comportamentul profesorilor (mai ales de română) - chiar asta le transmite elevilor: Că profesorii sunt Dumnezeu.
Pariez că n-ați ascultat niciodată opinia unui elev. Aș vrea să știu dacă acest domn profesor a permis vreodată unui elev să spună: „Domnule profesor, cred că această operă este jenibilă și nu merită dat nici 2 lei vechi pe ea”.
Să nu uităm că obiectul „limba română” este raiul relativismului - unde notele se pun exclusiv fără excepție după ureche. Să nu uităm că olimpici naționali au fost depunctați din simplul motiv că au îndrăznit să argumenteze de ce NU le place Eminescu.
Pariez că mi-aș fi luat 3 (sau poate 5 pentru osteneală) la clasa acestui domn profesor dac-aș fi îndrăznit să vin cu un eseu argumentativ în care să explic de ce N. Stănescu e de mare porc.
Dar asta nu ne spune domnul profesor. De fapt nu ne spune nimic din ce-a făcut sau măcar a încercat să facă domnia sa pentru a schimba lucrurile. Nu - domnia sa doar se plânge - refugiul oricărui incompetent.
Și pentru a evidenția acest lucru, domnul profesor merge mai departe și contestă inclusiv drepturile fundamentale (alea puține câte mai sunt) ale elevilor: Ba mai mult, generalizează de la lucruri pur și simplu false. În cuvintele domniei sale:
Dacă le întoarce vorba batjocoritoare, profesorul este acuzat imediat de jignirea elevului și e sancționat aspru. Dacă raportează mai departe, la diriginte sau director, incidentele sau injuriile, riscă inspecții doveditoare și sancțiuni ulterioare.
Fiindcă de tot ce se întâmplă într-o școală, întotdeauna, profesorul este de vină! Dacă elevul nu vine la școală, profesorul este de vină, nu a făcut ora destul de atractivă pentru a-l determina pe bietul elev să se trezească dimineața și să ia drumul școlii. Așadar, profesorul riscă sancțiuni. Dacă elevul vine la școală dar nu învață, din nou vina profesorului, că nu îl determină prin măsuri ,,specifice” să învețe, că nu își impune voința, că nu a predat cum trebuie, ș.a.m.d. Din nou, posibile sancțiuni! Dacă elevul vine la școală și înjură profesorul, își bate colegii, scuipă, distruge, urlă în oră și face ca toți dracii, din nou, e vina profesorului că nu știe să se impună, să controleze clasa. Sancțiuni din nou, sancțiuni! Dacă elevul de la țară plonjează nevinovat în haznaua din curte, profesorul este vinovat, dacă îl doare măseaua sau capul, dacă în curtea școlii e soare sau plouă, dacă e zi sau e noapte, dacă găinile vecine curții școlii cotcodăcesc prea tare sau nu se ouă, profesorul e vinovat și trebuie neapărat sancționat!
În primul rând, n-am auzit să fie sancționat un profesor pentru că s-a plâns „mai sus” că l-a înjurat un elev. Nu neg că ar putea exista 5 cazuri în ultimii 7 ani. Dar dacă toate 5 ți s-au întâmplat ție - înseamnă că fie ești cel mai ghinionist profesor din România, fie nu ai credibilitate nici între colegi. Or... și de aia sunt de vină elevii?!
Mai apoi - dacă un elev (sau 3-4-5) dintr-o clasă absentează în general - nu sancționează nimeni profesorul! Însă dacă 20 de elevi din 25 absentează constant doar de la ora ta - cu tot respectul dar e o demență să spui că elevii-s de vină! Elevii nu sunt atât de proști pe cât le place profesorilor să creadă!
E drept, nu-s nici atât de inteligenți pe cât le place generației i-Phone să-i portretizeze. Dar cu discurs din ăsta cu ifose, n-o să schimbați nimic domnule profesor. Ba dimpotrivă - întăriți o convingere deja existentă!
Mai apoi, sunt cazuri cu sutele de mii (!) în România de elevi care „nu învățau” la o anumită școală și/sau cu anumiți profesori - și brusc au început să învețe și să aibă rezultate la concursuri la altă școală și cu alți profesori. Oare acolo nu e vina profesorului?!
Vă recomand documentarul Școala cu bățul în mână făcut de ProTV. Sunt dispus să pariez că vă încadrați cel puțin într-un exemplu negativ descris de copiii și părinții din acel documentar!
Mai apoi - dacă elevul e violent la toate orele - atunci foarte probabil e vina sa, sau a părinților săi - sau a amândurora. Însă dacă elevul e violent doar la ora ta - ei bine, da! Chiar E vina profesorului!
Când eram în liceu, la ora de matematică nu sufla nici musca. Deși domnul profesor nu țipa aproape niciodată (cred c-a țipat de 3 ori în 4 ani - și-atunci cu motiv foarte bine întemeiat), ba încă era foarte-foarte calm. La fel se întâmpla și la ora de fizică - unde cum-necum - din oameni cărora aproape nu ne plăcea fizica, domnul profesor ne-a făcut pe toți interesați de subiect. Ba încă unii (inclusiv eu) am dat și Bacalaureatul la fizică deși înainte să-l cunoaștem fugeam de fizică mai ceva ca Dracu de tămâie.
Însă, la ora de română se schimbau complet lucrurile (mai ales în clasa a XI-a) pentru c-am beneficiat de-o profesoară cam ca dumneavoastră așa! Plină de frustrări, cu impresii de geniu neînțeles, plină și de bigotism (ura homosexualii și evreii mai ceva ca Adolf Hitler însuși), care avea pretenția să fim de acord cu toți critcii literari mai mult sau mai puțin dubioși și considera o demență atunci când un elev avea tupeul să nu fie de acord cu un anumit critic și să aducă argumente pentru asta! Și ghici ce?! Ușor-ușor a început lumea să nu mai vină la ora ei (și doar la ora ei!), ușor-ușor lumea a început s-o ia la mișto, să n-o bage în seamă, să facă balamuc, etc. etc. Într-un final a fost trimisă la plimbare. Și,... ce să vezi? Profesorul următor a fost foarte stimat și regretat la finalul liceului - chiar dacă și dânsul avea defectele sale, dar pe lângă defecte, avea calitatea de a se apropia de elevi! O calitate pe care și-a folosit-o abil - astfel încât nu prea ne ardea să facem glume cu proful de română. Dânsul știa când să glumească la oră - permitea opiniile contrare criticilor - făcea recomandări pertinente, etc. etc.
Și... ce să vezi? Brusc nu mai eram clasa aia de demenți pentru profesorul acesta. Ba mai mult, profesoara care a fost trimisă la plimbare - a pățit același lucru în aproape toate clasele pe unde-a mers! Și ea la fel avea impresia că elevii-s tâmpiți - nu că e ceva-n neregulă cu ea!
Vedeți dumneavoastră domnule profesor, la catedră îți trebuie și altceva decât o diplomă de master! Se cheamă abilități de comunicare cu oamenii. Unii îi spun „talent”, alții „chemare” - eu însă cred că aceste abilități se pot și dobândi - deși nu neg că unii le mai au și din naștere. De aceea, dacă n-ai aceste abilități - e vina ta ca profesor că nu le ai - nu vina elevilor că nu te iartă că nu le ai!
Și, da, domnule profesor - părinții își trimit odraslele la școală ȘI ca să fie în siguranță - pe lângă să asculte comentarii sforăitoare despre niște opere în majoritate de calitate îndoielnică. Deci, da, domnule profesor - dacă un elev plonjează în hazna, profesoru „de serviciu” ESTE de vină!
Pentru orice chestie care se-ntâmplă de rău unui elev în perimetrul școlii - în primul rând profesorul este de vină! Singurii adulți din jurul copiilor minori cât aceștia sunt la școală sunt profesorii! Deci ei sunt singurii pe deplin responsabili de tot ce li se întâmplă elevilor!
Nu vă convine? Prea bine - mergeți și predați într-o universitate. Acolo nu vă-ntreabă nimeni de aspecte de-astea. Ce să vezi - lucrul cu minori implică și responsabilități!
Și, da, domnule profesor! Dacă îl doare măseaua sau capul - e responsabilitatea dumneavoastră să-l trimiteți la cabinetul medical al școlii - dacă acesta există - sau să vă interesați de starea lui! Pentru că da, domnule profesor - inclusiv sănătatea elevului pe perioada cât e-n perimetrul școlii ESTE responsabilitatea dumneavoastră! E o responsabilitate prea mare?! Ghinion! Atunci dați-vă demisia!
În continuare apoi exagerați grosolan - ca de altfel în 90% din această scrisoare.
Mi se pare de-a dreptul vomitiv și consider că nu ar trebui să aveți drept de a preda într-o școală publică atâta timp cât negați faptul că integritatea fizică a elevilor este responsabilitatea dumneavoastră cât timp aceștia sunt în perimetrul supravegheat de dumneavoastră. Consider că sunteți un risc pentru copii. Și eu să fiu părinte care să vă cunoască și să am copilul în clasa dv., - aș cere să fiți înlăturat de la clasă!
Și continuă...
În învățământul românesc elevul are numai drepturi, iar profesorul numai obligații. Și, cum nu îți poți duce la bună îndeplinire obligațiile fără a te bucura de anumite drepturi care să îți faciliteze exercitarea îndatoririlor, rezultă că elevii au numai drepturi iar profesorii numai vinovățiile de a nu-și putea îndeplini exemplar obligațiile.
Ce au elevii? Numai drepturi? Vreți să încep o listă de drepturi pe care orice elev din Finlanda, Norvegia, Olanda, Franța, Italia sau mai apropiatele Polonia sau Cehia le are și pe care elevii români NU le au?!
Elevii nu au dreptul să-și aleagă NICIO materie! Elevii nu au niciun cuvânt de spus când profesorii dictează o prostie. De exemplu nu se pot opune introducerii uniformelor - după modelul Orwellian-comunist. Nu se pot opune unui mod de predare imbecil ales de unii profesori - decât protestând prin absență.
Noi de pildă n-am putut s-o determinăm pe profesoara de franceză să înțeleagă că nu suntem filologie - ci matematică-informatică și. Temele pentru ora dânsei luau mai mult decât temele pentru obiectele de profil - și erau mai lungi decât la clasele de filologie. Dânsa nu înțelegea și basta. A înțeles după ce două clase au chiulit simultan trei săptămâni doar de la ora ei!
În mod normal, în țări sănătoase la cap, un consiliu mixt - profesoral și al elevilor - ar fi rezolvat problema amiabil.
Elevii nu au dreptul la liberă exprimare în școlile din România. Am dat exemple aici. Și aici, și aici. Observați că sunt cazuri și de la țară și de la oraș.
Ba încă putem spune aproape fără să greșim că a fi minor elev la o școală din România aproape echivalează cu absența dreptului la liberă exprimare - atât în școală cât și în afara ei!
Deci cum oare puteți să spuneți domnule profesor că elevii au numai drepturi când le lipsesc drepturi fundamentale, constituționale și consfințite de Carta Internațională a Drepturilor Copilului la care România e semnatară?!?! Cum oare puteți să spuneți domnule profesor că elevii au numai drepturi atâta timp cât un profesor dovedit bătăuș încă predă? Și nu e doar unul. Știu sute de cazuri. Câteva zeci le și pot documenta și dovedi!
Mi-a luat doi ani și jumătate să scap de o profesoară care mă nedreptățea intenționat și constant la note și avea tulburări de comportament dintre cele mai grave! Și eu am fost un elev care-și știa foarte bine drepturile și obligațiile și-ți puteam recita și interpreta și prin somn regulamentele. Și tot a durat o eternitate pentru mine - și asta numai după ce am dovedit indubitabil că avea probleme psihice!
Deci cum puteți să spuneți că elevul de școală generală de la țară are numai drepturi - când mulți dintre ei nici măcar n-au citit o dată regulamentul școlar? Nu mai vorbim că nu le-a fost citit niciodată (deși asta e tot obligația profesorilor).
Cum vă permiteți să învinuiți elevii de la țară pentru eșecurile personale ale dumneavoastră în condițiile în care majoritatea dintre ei muncesc fizic pentru a-și câștiga mâncarea pe ziua respectivă iar mulți fac kilometri întregi pe jos prin nămeți iarna ca s-ajungă la ore?!
Ce să vezi? După ce merg 5km pe jos la -22 de grade în decembrie, am tendința de a nu fi atât de tolerant cu un profesor care-mi spune că Nichita Stănescu e minunat și nu mă lasă să-i spun că vorbește în dodii și să-i argumentez!
Ce să vezi, domnule profesor?! NU sunteți perfect! Iar asta refuzați să recunoașteți erijându-vă în Dumnezeu pe pământ și având chiar dumneavoastră atitudinea zeflemitoare de care-i acuzați pe elevi c-o au!
Și continuă...
Am întrebat la un moment dat o doamnă directoare, dacă elevii au atâtea drepturi, inclusiv dreptul de a ne insulta fără a fi exmatriculați (fiindcă nu mai e permisă exmatricularea, sunt obligatorii 10 clase), dreptul de a trece clasa fără să învețe nimic (fiindcă elevul e trecut pe bază de ochi frumoși pentru a nu se descompleta efectivele claselor, și așa reduse), și toate drepturi imaginabile și inimaginabile, cu bun-simț sau lipsite de orice fel de măsură și bun-simț, atunci, totuși, noi, ca profesori, ce drepturi avem? Și răspunsul a fost sec: ,,Voi aveți dreptul de a vă face treaba exemplar, Florine!”
În proporție de 5% aveți dreptate. E adevărat, nu pot fi exmatriculați până în clasa a X-a. Dar pot fi lăsați repetenți de 3 ori la rând! Și da, sunt de acord că instituția repetenției trebuie uzitată mai des.
O prietenă de familie - profesoară de matematică titulară la o școală dintr-un oraș din România - se plângea mereu că trebuie să treacă clasa elevi care nu știu adunarea și scădera - nu mai vorbim de calcul trigonometric de bază. Și eu i-am spus: „Stai puțin, dar de ce TREBUIE? Nu trebuie nimic!”.
După îndelungi parlamentări, până la urmă a ajuns la concluzia că aveam dreptate. Acum lasă repetenți pe capete. Și ce să vezi?! 90% dintre cei pe care-i lasă repetenți vin doxă de matematică în toamnă și la final mulțumesc profesoarei pentru că i-a lăsat corigenți căci altfel probabil nu s-ar fi pus cu burta pe carte niciodată!
Și prietena de familie, și dumneavoastră, comiteți aceeași greșeală - plecați de la premiza că elevul nu vrea și basta și că i se rupe de tot și toate. De cele mai multe ori însă, premiza e falsă. De cele mai multe ori elevul vede că „merge și-așa” și nu se stresează la mai mult pentru că nu are niciun motiv s-o facă! De-aia s-a inventat instituția corigenței - pentru a motiva! De-aia se și cheamă „corigență” - pentru a corija aspectele negative!
Și prietenei de familie i s-a adus prima dată același argument: „Dragă, nu lăsa 8 corigenți pe vară, că ne strici calculele!”. Însă ea a fost tare pe poziție și ulterior a fost lăudată pentru ce-a făcut. Întrucât elevii de-au trecut la limită anul următor au tras mai tare văzând că nu-i de glumă cu corigența și că chiar poți rămâne repetent din cauză că nu știi tabla înmulțirii.
Ba mai mult, după 3 ani de acest sistem - au început să apară și olimpicii.
Vedeți dumneavoastră - așa se face treaba! Pupincurismul excesiv la adresa elevilor e dăunător - aici sunt de acord cu dumneavoastră. Dar zeflemisirea și desconsiderarea lor (adică ceea ce faceți dumneavoastră) este în egală măsură dăunătoare.
Probabil nu o să recunoașteți asta - sau poate mă-nșel. Dar din cum scrieți dați impresia că sunteți atoateștiutor!
Ei bine, pe salariul în miniatură pe care mi-l scuipă pe card școala românească lună de lună, eu renunț a-mi mai exercita acest drept!
Foarte bine faceți! Nu vreau să greșesc, dar am senzația că e primul lucru bun pe care-l faceți ca profesor pentru elevii dumneavoastră!
Unui profesor i se cere să dea din el totul, pe lângă cele 4-5 ore de la școală se cer nenumărate ore din zi și din noapte de pregătire temeinică a lecțiilor, a evaluărilor, pentru corectarea lucrărilor și întocmirea vastelor și marilor consumatoare de timp maculaturi școlare, planuri de lecții, planificări anuale, semestriale, calendaristice, pe unități de învățare, pe lună și pe soare.
Aici dumneavoastră aveți dreptate! Sunt de acord că profesorii trebuie să completeze muuult prea multă maculatură absolut inutilă. Însă, vedeți dumneavoastră, nu e vina elevilor că trebuie să completați maculatura aia! Nu elevii au scris legea!
Însă dacă vă comportați decent cu ei - unii dintre ei vor ajunge să scrie legi. Și poate-și vor aminti de dumneavoastră. Însă dacă vă comportați iresponsabil cu ei (ceea ce din descrierile dumneavoastră o faceți!) - dacă-și vor aminti, nu-și vor aminti de bine. Și dacă vor fi în postura de a scrie legi - n-o vor face favorabil.
Cadrul didactic trebuie să fie zilnic actor pe o scenă, să ofere o prestație în același timp și doctă și atractivă, iar la finalul spectacolului, primește de la spectatori, nu aplauze și ovații, ci priviri arogante și sfidătoare, aplauzele pot fi înlocuite cu bătăi de pumni în bancă iar ovațiile cu înjurături de mamă. Când ajungi acasă, după câteva ore de școală, tumultul clasei îți mai răsună încă câteva ore în urechea minții. Te culci epuizat și auzi reverberate în somn larma și invectivele de peste zi.
Din nou - același lucru: Dacă elevii se comportă așa doar cu dumneavoastră - atunci problema e la dumneavoastră. Făcându-vă că nu vedeți nu rezolvați nimic.
Dacă elevii se comportă așa doar cu dumneavoastră pe oriunde mergeți - credeți-mă - faceți cea mai bună alegere când ieșiți din sistem!
Și pentru toate acestea, primești 7-800 de lei pe card și o postură socială ingrată de profesor, pentru care doar cei mai în vârstă, trecuți prin școala comunistă, te mai respectă, restul, mai tineri, te consideră doar un pierde-vară, ce lucrează 18 ore pe săptămâna, iar vara freacă menta, un incapabil ce altceva mai bun nu poate să facă în viață, decât să se dea profesor!
Și oare greșesc?
Unii profesori, domnule Florin, nu merită nici 400 de lei pe lună. Pe unii dintre ei i-aș pune eu să vină cu bani de-acasă pentru beneficiul de-a sta la catedră. Și când spun asta mă gândesc la profesoara mea de geografie din clasa a XII-a.
Un sistem de salarizare pe criteriu de performanță ar fi mult mai bun celui actual - fără discuție.
Pentru că da, domnule Florin - chiar dacă poate dumneavoastră nu sunteți așa (și chiar nu cred că sunteți așa, doar că vă lipsește „chemarea” de profesor - de unde vine și incompetența) - foarte mulți profesori, din ce în ce mai mulți, chiar sunt niște pierde-vară care lucrează 18 ore pe săptămână și care nu sunt în stare să facă nimic altceva în viață.
Sistemul e putred din interior - din tagma profesorimii - iar dumneavoastră nu vreți să recunoașteți asta. Nu sunt de vină elevii pentru asta - sau sunt în măsura în care profesorii putrezi de azi sunt elevii de ieri. Elevii de ieri care au fost educați de profesorii ăia percepuți de majoritatea ca fiind „buni” pentru c-au fost educați în comunism. Pare-se că totuși nu erau așa de buni din moment ce-au scos tagma asta a profesorimii care pute rău în din ce în ce mai multe locuri și care curând va deveni majoritară!
Ei bine, eu pot mai mult de-atât! Refuz să îmi mai irosesc gândirea și talentul cu oameni care nu au nevoie și nu știu să aprecieze munca și eforturile mele de a le lumina mintea!
Din nou! Aceeași greșeală! Plecați de la premiza că dumneavoastră sunteți perfect - că n-ați greșit niciodată! Eu sunt dispus să pariez pe oricât că nu este așa.
În plus, ce să vezi, majoritatea „lumii” apreciază rezultatele - nu „eforturile”.
Profesorul nostru de fizică avea (și are) rezultate fantastice cu eforturi aproape minime. Profesoara de geografie era disprețuită de aproape toți și avea rezultate dezastruoase cu „eforturi uriașe”. Ce să facem - sistemul educațional nu pune preț pe efort - ci pe rezultatul efortului. Să schimbăm totul ca să vă simțiți dumneavoastră și ceilalți profesori cu impresii de Dumnezeu pe pământ bine?! Eu propun să NU!
Mâine e examen de titularizare. De 5 ani, în fiecare an mă gândesc să mă las și de fiecare dată continui. De data asta însă nu voi mai merge. Să predea la clasă Boc și Băsescu pe salariile neînsemnate – 25%! Să predea toți miniștrii învățământului postdecembriști, care au distrus acest sistem! Să predea ei după proasta programă ,,care este”, după proastele manuale alternative ,,care nu este”, după legea și regulamentele din învățământ ,,care este tâmpite”, motiv pentru care școala românească scoate – și oameni deștepți, de obicei autodidacți, dar și mulți tâmpiți!
Din nou. Faptul că au fost scăzute in corpore salariile tuturor cu 25% e de mare porc în opinia mea. Însă de O SCĂDERE era nevoie. Eu aș fi scăzut însă diferențiat și chiar aș fi crescut pe alocuri. Profesoarei mele de geografie i-aș fi scăzut 80% din salariu, sau chiar mai mult. În vreme ce profesorului meu de fizică i l-aș fi crescut cu cel puțin 25%.
Când s-a pus problema ca și evaluarea elevului să conteze la dosarului profesorului - o bună parte dintre profesori au sărit ca arși! De ce oare? Să fie oare pentru că erau conștienți că majoritatea elevilor i-ar fi notat cu nota 0 (zero)?!
Singurii profesori care au fost de acord au fost cei care își făceau treaba bine și foarte bine. Aceștia știau ce pot elevii lor și aveau încredere în elevii lor.
Să arăți încredere în elevii tăi - e una din cheile prin care te faci iubit ca profesor.
Unii profesori au senzația că dacă pun 10 pe linie tuturor - au scăpat de-o grijă. Ceea ce e fals.
Profesorul nostru de fizică nu punea 10 pe linie. Eu am avut o singură medie de 10 la dânsul. Profesorul nostru de matematică nu punea 10 pe linie. Nici nu știu dacă au fost 4 medii de 10 în toată clasa pe durata a 4 ani de liceu. Nu cred c-au fost 4 medii de 10. Dar tot îi respectam și i-am fi notat noi cu 10 dacă am fi avut ocazia!
Profesoara de română cea bigotă ne punea 10. Eu am avut 10 pe linie la ea deși o contestam constant până a zburat de la clasă. Dar nu i-aș fi dat mai mult de 2 dacă aș fi avut ocazia s-o notez eu!
Sunt de acord cu dumneavoastră domnule Florin că programa și manualele sunt de mare-mare porc. Problema e veche. La unele materii problema are și 50 de ani vechime.
Însă aici e farmecul profesorului bun - cel care știe să treacă de problema asta și tot să-și facă treaba și elevii tot să-l respecte!
Dumneavoastră spuneți că nu se poate - eu am avut mai mult de 2 profesori care nu numai că au putut - dar au și făcut-o cu foarte mult stil și multă clasă!
Se poate! E în regulă că nu vreți și că nu puteți.
>>Refuz să mai duc în spate neplătit sistemul public de învățământ, să fac muncă voluntară la școală în folosul unei comunități care nu-i vede folosul și însemnătatea. Învățământul românesc e un sistem ruinat ce scoate minți ruinate… sau tâmpite (după cum spunea ,,intelectualul” nostru președinte ce tocmai a primit un vot de blam de la 7 milioane și-un pic de români). Dar adevărații tâmpiți nu sunt cei scoși de școală, ci aceia care generează sistemul, adevărații tâmpiți sunt cei de la vârf! Peștele de la cap se-mpute iar eu m-am săturat să lucrez într-un pește împuțit! Decât profesor, mai bine…nu! Dar nu elevii sunt de vină pentru asta!
Foarte bine faceți! Eu sper să câștigați triplu în mediul privat. Deși cu atitudinea asta îmi permit să mă îndoiesc grav.
În mediul privat nu te ia nimeni cu atitudinea asta de „eu sunt Dumnezeu pe pământ”.

2. Viziune de ansamblu și concluzii

Motivul pentru care am scris asta nu e să vă insult (sper să citiți) și nici să vă conving să vă răzgândiți (ba din contră pe acest aspect).
Motivul pentru care am scris această replică e unul foarte simplu: Pentru a evidenția o dată în plus atitudinea de „Eu sunt Dumnezeu, nimeni nu-i mai perfect ca mine - toți greșesc și sunt de porc iar eu sunt infailibil, nu greșesc niciodată - și cel care spune altceva e un porc nesimțit care nu-mi apreciază munca!”. Această atitudine e aproape stereotipică pentru profesorii mediocri și sub-mediocri!
Scriu aceste rânduri pentru că printre cititorii mei se află și profesori buni și foarte buni - care rezonează cu ceea ce spun eu și simt și ei pe pielea lor atitudinea colegilor care au senzația că ei sunt perfecți și toți sunt demenți.
Scriu aceste rânduri pentru că ar putea fi citite de cineva care vrea să se facă profesor. Caz în care ar fi bine să se gândească dacă merită și, mai ales, dacă sunt pregătiți să renunțe la ideea că ei nu pot greși.
Scriu aceste rânduri pentru că sunt cititori ai acestui blog care sunt părinți și care curând vor avea de dat nas în nas cu profesori care vin și-i spun „cucoană/nene plodu tău e prost”. Și da, ăsta e mod de exprimare al multor profesori.
Profesorii nu mai beneficiază de respect și pentru că nu-și mai știu de mult locul. Profesorii mai nou desconsideră părinții. Îi văd ca pe-un dușman, nu ca pe-un partener în educarea copilului. Profesorii uită des și foarte des că părinții copiilor sunt cei care le plătesc lefurile - și NU invers.
Profesorii uită des cine e angajatul și cine e angajatorul în ecuația asta! Ăsta e și motivul pentru care profesorii rareori izbutesc în mediul privat - cu excepțiile lăudabile de rigoare.

Când te gândești la sindicate profesorale te gândești la oameni cu pancarte care se plâng de salarii. ATÂT! Nu am auzit UN sindicat protestând O DATĂ măcar pentru modificarea programei, pentru micșorarea numărului de elevi dintr-o clasă (de la 30 la 20 de exemplu), pentru armonizarea programei (să nu se mai facă vectori la fizică în clasa a VII-a și la matematică abia în clasa a IX - bulversând elevul), etc. etc. Acestea sunt așijderea motive de protestat! E drept că acestea sunt în primul rând măsuri de care beneficiază elevul, și nu profesorul.
Domnii și doamnele profesoare dau impresia că nu le pasă de elevi - militând exclusiv pentru propriul maț și tratând în discursul public sindicalist elevii ca pe-o masă inertă de plodărime fără opinii și fără însemnătate prea mare. Uitând însă că profesorul fără elevii săi e doar un nene care știe chestii. Elevii sunt cei care-i dau calitatea de profesor!

Mai tare decât discursul condimentat cu informații false sau ultra-exagerate al domnului Florin m-au întristat comentariile care conțineau mesaje de tipul „empatizăm cu toții”. Chiar atât de rău s-a dus tagma profesorimii încât să empatizeze cu un discurs evident plin de informații false și de exagerări grosolane?
Chiar atât de tare s-a adâncit prăpastia dintre elevi și profesori încât profesorii îi văd pe copii ca niște mici infractori privilegiați și pe sine ca niște victime oprimate?!?!
Chiar atât de jos a ajuns bunul simț în niște oameni de la care de regulă ai pretenții încât să empatizeze cu un discurs arogant care nu recunoaște nicio clipă că ar putea fi și vina sa?!
Chiar atât de rău am ajuns încât să apreciem „profesori” care neagă drepturile fundamentale ale elevilor (și-așa puține) și care o spun cu nonșalanță că nu e treaba lor dac un copil cade în rahat (la propriu) în școala lor?!?!?!?!
Păi în cazul ăsta cum oare ne mai putem permite să avem pretenții de la elevi?
Încă o dată spun: Nu-s atât de inteligenți precum zic unii dar cu siguranță elevii nu-s nici atât de proști încât să nu-și dea seama de aceste lucruri! Unii dintre ei citesc acum aceste rânduri. Și observă cum de la o zi la alta un nou profesor alege să-i privească într-un mod negativ la grămadă doar pentru că nu e-n stare profesorul să prindă un post de titular sau pentru că e frustrat că trebuie să mai aibă și grijă de copiii pe care-i are în custodie temporară vreme de 5-6 ore pe zi.

În Olanda, pentru că guvernul a vrut să scadă cu 5 euro alocația elevilor - elevii au făcut grevă națională și profesorii li s-au alăturat! Iar când guvernul a vrut să prelungească anul școlar fără să mărească și recompensa salariilor, profesorii au făcut grevă națională și au protestat. Și ghici ce? Și elevii li s-au alăturat cerând fie anularea măsurii, fie creșterea salariilor profesorilor proporțional cu timpul suplimentar muncit!
Poate n-ar strica să învețe și profesorii români ceva din asta. Sau hai să nu luăm Olanda - că vine iar argumentul salariilor. Să luăm Polonia unde salariul unui profesor debutant e 1000 de zloți - adică aproximativ 1000 de lei (da, zlotul e egal cu leul). Și-acolo, profesorii sunt învățați și li se recomandă constant să cultive o relație de prietenie cu elevii - nu o relație de eternă dușmănie!
Și da, elevii sunt rareori vinovați - pentru că elevii sunt copii și n-au discernământ de cele mai multe ori. De-aia ești pus acolo ca profesor adult - ca să ai discernământ și pentru ei!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect!

19 comentarii:

  1. Felicitari pentru articol. Foarte bine punctata si exemplificata atitudinea de "Profezeus". Au trecut si pe la clasa mea destul de multi profesori de-al lungul gimnaziului si mai apoi a liceului, unii pe care i-am apreciat si ii apreciez in continuare foarte tare, altii neutri si altii care nu au reusit sa imi provoace decat scarba.

    Prea multe nu am de comentat asupra articolului, pentru ca ai punctat cam tot ce era de punctat, doar o mentiune. Ai zis : "Să fie oare pentru că profesați de 7 ani și încă nu sunteți titular pe post?! Poate asta spune ceva despre cât de bun sunteți cu-adevărat." . Aici as vrea sa te contrazic , sau mai bine zis sa mentionez ca faptul ca un profesor nu este inca titular dupa 7 ani , nu inseamna obligatoriu ca este un profesor slab. Nu stiu care este situatia in cazul particular al acestuia ( desi imi pot face o idee din ce ai scris ), dar in general situatia nu sta asa tot timpul. De exemplu, in gimnaziu (clasa a 5-a sau a 6-a ) am avut o profesoara de biologie , tanara, absolut minunata. Nu numai ca , spre deosebire de foarte foarte multi pe care i-am intalnit stia foarte bine despre ce vorbeste, dar stia foarte bine si sa predea si sa relationeze cu noi. A mai predat la mine la clasa in liceu, in clasa a 10-a. Intre timp, s-a invartit intre scoli , desi a luat note mari la titularizare, nu a putut sa se titularizeze din lipsa de posturi. Si culmea, lipsa de posturi pentru ca profesorii pensionari mai vor ore pe langa pensie. Asta in general se intampla la si la, sau mai ales la materii de genul matematica si limba romana si limbi straine. In schimb, tot la mine in liceu mi-a fost dat sa vad incompetenta intruchipata in profesoara de informatica. S-a titularizat la mine in liceu dupa ce a luat nota 1,3 la titularizare. Eu eram info-intensiv deci nu preda la mine la clasa , dar m-am intersectat cu ea de cateva ori si crede-ma cand iti spun ca nu am intalnit fiinta mai proasta.

    Acestea sunt evident 2 extreme, dar ceea ce vreau sa spun este ca sistemul de invatamant romanesc , asa cum a fost el macelarit de diversi , ajunge sa produca asemenea situatii. Repet , nu stiu care este cazul particular al personajului de fata si de ce nu este el titular.

    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am spus „POATE asta spune ceva despre cât de bun sunteți cu-adevărat.” - tocmai pentru că sunt conștient, așa cum mi-a atras atenția și userul @from_dusk că mecanismele de titularizare sunt din multe puncte de vedere cretine.
      Însă, atâta vreme cât există exemple ca cele prezentate de tine, există și motive să pun la îndoială totul - cu-atât mai mult cu cât am în față un discurs arogant de atoatecunoscător și care prezintă opiniile și percepțiile personale drept fapte indubitabile și dovedite.

      Ștergere
  2. Felicitari pentru un articol foarte bun! I-am si dat share! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ii recoman domnului profesor sa se uite la Great Teacher Onizuka ca sa ia lectii de pedagogie :))
    Lasand gluma la o parte sunt total de acord cu tine 90% din profesori trebuie sa scape de mentalitatea: "Daca eu nu pot controla clasa inseamna ca toti elevii sunt idioti" si sa accepte ca in cele mai multe din cazuri la aceasta situatie se ajunge din cauza unei metode de predare care este ori prea stufoasa ori prea devianta de la obiect incat nu rezoneaza cu elevii si ar trebui schimbata. Iar daca nu te duce capu sa formulezi o metoda pedagogica care sa te apropie de elevi si sa faca obiectul tau interesant atunci fii umil si invata de la altii care pot. Este de bun simt ca atunci cand cineva nu intelege ceva din ce ai spus sa incerci sa-i explici prin alte metode inainte sa tragi concluzia ca e idiot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. rusine ! veti ajunge in Romania ca in cartierele dificile din Franta unde sta politia la intrare in scoli cu asa mentalitati! se vede ca nu cunoasteti nimic din invatamant !explica prin 40metode diferite daca ai 40 in clasa ,sa vezi de ai timp ! n'am avut nevoie sa mi explice nimeni ca sa ajung profesor in Franta ..Cine vrea sa invete invata !punct! Ma ia greata la astfel de articole aiurea! Predati in Franta , in USA ,in scoli internationale ,in publice ,in private ,in Romania chiar ,si atunci puteti vorbi de pedagogie ,comparand metode si rezultate!!nu ma recitesc ca n'am timp si de peste 20ani am cam uitat romaneste,nu i specialitatea mea!

      Ștergere
  4. Textul original este aici:
    http://www.presalocala.com/2012/08/01/titularizare-2012-decat-profesor-mai-bine-nu/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prea bine. Sper să primesc feedback de la autorul textului și/sau de la cei care au senzația că textul original e unul „100% corect” (cum am citit prin comentariile de-acolo) și care au senzația că domnul profesor chiar n-a făcut nimic greșit și este un om perfect și toți ceilalți sunt vinovați de tot și toate.

      Ștergere
    2. in orice caz ce spune ,cine spune peu importe ,este o problema cu care se confrunta multe tari si dificil de rezolvat (ca si criza mondiala dealtfel) Cautam solutii dar situatia a degenerat foarte mult ,nici politia in unele cartiere dificile nu mai face fata problemelor de delicventa in scoli;De ce s'a ajuns in aceasta situatie dificila in sistemul public in occident (chiar in Universitati)? Din cauza unor persoane ca dumneavoastra care nu au actionat cand era inca posibil !!Cine vrea sa invete invata !Inca o data profesorul e vinovat si responsabil de ce fac elevii!Dar de ce n'ar fi fiecare responsabil de faptele lui ??Este asa greu ? Nu stiu unde e invatamantul in Romania dar stiu sigur cum va devenii!! Doar cateva institutii private mai dau cadre de valoare si functioneaza in Franta ,in USA doar cele private unde parintii platesc si de elevul nu respecta regulamentul si nu'si face lectiile este sever pedepsit (chiar exclus)5ani am lucrat intr'o astfel de scoala!!Cei ce terminau studiile intrau in universitati renumite!Ceva ce'i gratuit si unde esti iresponsabil nu te va motiva niciodata sa inveti daca oricum profesorul e responsabil de nestiinta ta si mergi gratis oricum la scola!Cand parintii platesc si esti si responsabil ,sa vezi cum pui mana pe carte!!daca n'ai chef mergi in invatamantul public!!asa'i in Franta ,USA! Cat despre Sorbona tot mai multe diplome politice distribuie ,chiar la multi ce abia leaga 3 fraze in franceza!Stiu si am participat la astfel de ideologii putrede!!

      Ștergere
  5. Cand vine vorba de a devei titular pe post nu e atat de usor pe cat s-ar crede. Pe langa nota mare, care poate fi luata daca inveti, trebuie (conform legii curente) sa ai definitivat ( adica minim 2 ani de vechime si dat examen si inspectii la clasa) ceea ce nu e atat de usor tinand cont ca majoritatea directorilor ascund posturi dupa dulap pentru a se asigura ca in scoala vine cine vrea muschiul lor si nu neaparat cine merita si, unde trebuie sa ai cel mai mare noroc, un post titularizabil.
    In rest, se cam vede ca tipul nu e cine stie ce profesor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Cand vine vorba de a devei titular pe post nu e atat de usor pe cat s-ar crede. Pe langa nota mare, care poate fi luata daca inveti, trebuie (conform legii curente) sa ai definitivat ( adica minim 2 ani de vechime si dat examen si inspectii la clasa)” - Știu foarte bine asta.
      Dar considerând faptul că există un deficit major de profesori de română (și nu de-acum - ci de 10 ani minim), asta n-ar trebui să fie o problemă.
      Cum au reușit profesorii pe care-i laud eu în 3 ani - putea reuși și ăsta în 7 ani.
      „majoritatea directorilor ascund posturi dupa dulap” - N-aș îndrăzni să spun asta. Nu de alta dar nu cred că poți dovedi o astfel de afirmație.
      „In rest, se cam vede ca tipul nu e cine stie ce profesor.” - Exact asta vroiam să subliniez și eu. Atitudinea de dumnezeu pe pământ deși e clar că nu stau lucrurile chiar așa.

      Ștergere
  6. FELICITARI pentru aceasta postare ! EXCELENTA !
    Care este punctul dumneavoastra de vedere cu privire la ARACIP si CJRAE ? Multumiri anticipate pentru raspuns !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru aprecieri. Vă spun sincer că despre CJRAE nu știu prea multe. După o scurtă căutare pe Google îmi dau seama și de ce nu știu prea multe - pentru că e o instituție de nefăcut nimic pe bani publici.
      De pe site-ul CJRAE Ilfov citez:
      „Serviciile CJRAE Ilfov se focusează pe finalităţi prescrise, definite initial din perspectiva conceptuala, normativ-legislativa, evaluate apoi, ca rezultate ale unor programe de sprijin si interventie. Dincolo de asta ne ducem spre determinarea unei fascinaţii, care să exercite, prin situaţia specială pe care domeniul psihopedagogic o deţine în sfera manifestării cognitive a personalităţii umane, o nevoie permanentă a clienţilor nostri, nu numai în sens teoretic, pur cognitiv şi explicativ, ci şi în sens practic, ca nevoie de a se cunoaşte pe sine şi pe ceilalţi.” - Ăsta sună a discurs de Ion Iliescu!
      Să vorbim un sfert de oră fără să spunem nimic!

      O să mă documentez suplimentar (în special în privința CJRAE) și cel mai probabil în viitorul apropiat voi scrie separat un punct de vedere într-un articol nou. N-aș vrea să spun acum ceva ce s-ar putea dovedi fals. Poate e o instituție minunată și esențială și nu mă prind eu acum.

      O zi bună.

      Ștergere
  7. Aprecierea dumneavoastra (ADEVARATA) : "institutie de nefacut nimic pe bani publici" , imi da curajul de a va trimite un e-mail STRICT PERSONAL pe aceata tema !
    Luptati pentru indreptarea lucrurilor ! Succes !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine, aștept un e-mail cu date. Oricum mă voi documenta și eu.
      Vă anunț însă că uneori durează și câteva săptămâni bune până când chiar scriu ceva ce promit că scriu.
      Nu uit, dar durează mult - pentru că și timpul meu e limitat.

      Ștergere
  8. Penibil comentariu la un material care atrage atentia asupra dezinteresului pentru educatie din partea societatii in ansamblu, din partea guvernantilor, din partea elevilor, din partea parintilor. Toate astea pentru ca avem o societate extrem de bolnava care nu ofera (deliberat) nici o perspectiva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mă deranjează că un comentariu de-al meu este etichetat ca „penibil”. Mă deranjează însă că nu se vine și cu argumente pentru asta - în timp ce în lungul meu comentariu am tot adus argumente.
      În plus, am admis că domnul prof. Florin are dreptate în anumite aspecte. Însă asta nu schimbă cu nimic faptul că domnia sa se prezintă pe sine ca „fără de greșeală” și „perfect” - și toți ceilalți sunt niște idioți pe lângă eminența domniei sale. Aspect pe care, permiteți-mi să-l numesc fals.
      Și încă ceva, aș fi interesat ce argumente aveți pentru afirmația potrivit căreia societatea nu oferă în mod „deliberat” nicio perspectivă. Sunt interesat pentru că o afirmație în acest mod - fără niciun fel de nuanță - îmi dă impresia unei gândiri conspirative - cum c-ar exista o conspirație împotriva acestui deziderat. Or... din experiență, majoritatea ipotezelor conspiraționiste se dovedesc a fi false și rodul unei imaginații bogate sau a unei false percepții a unei frustrări.

      Ștergere
  9. O problema pe care domnul Liviu Pop daca ar fi avut vreun dram de inteligenta ar fi evitat-o. Legat de corijenta/repetentie. Taman el, Pop, la sfarsit de mandat a tras sfori pentru ca o eleva sa nu ramana cu media neincheiata.

    http://www.rtv.net/acuzatii-grave-fata-sefei-de-la-resurse-umane-din-ministerul-educatiei-are-media-incheiata-abuziv_35462.html

    Inca mai sap daca fatuca respectiva chiar e beizadea care a profitat de pilele puse de catre parintii ei, sau acea profesoara este cea cu bube.

    Pe langa asta domnul Pop a pus un cui in sicriul invatamantului prin schimbarea abuziva a comisiilor de etica doar ca sa fie salvati Ponta si Mang. La ora actuala, Ponta a ajuns scapat, iar Mang sacrificat. In continuare impresia este ca daca ai furat ca elev/student/doctorand, de vina sunt comisiile care iti judeca furtul sau cine te-a parat, nu faptul ca ai furat. Ori la nivelul acesta sa ajunga sa fie promovat invatamantul romanesc, valeu. Nu o ducea bine oricum, dar acuma la vale se duce tot.

    Daca as fi din nou elev m-as apuca pe copiat la rupte. De ce? Un ministru al educatiei e copiator de talie mondiala si alti 2 i-au luat apararea. Asta e modelul de invatamant care imi este livrat, de ce sa nu-l urmez?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt un parinte care a citit ambele aricole , mai intai al d-lui prof. Florin si pe masura ce citeam imi crestea indignarea.M-am confruntat cu tot felul de situatii de-a lungul anilor de scoala al celor doua fete , am regasit acele situatii in argumentarile dv. , raspunsul la o reclamatie catre un domn prof a fost ,,nu exista padure fara uscaturi,,dar totusi aici e vorba de educatie, e vorba de formarea de caractere , e vorba de viitorul nostru ca entitate, putem admite astfel de uscaturi?Admir profesori si detest profesori, elevul de azi a devenit selectiv, pretentios, este mult mai informat fata de cum eram noi(alte generatii), nu poate suporta nedreptatea, devin critici si pe buna dreptate, ce sa mai spun de nivelul universitar unde se cer bani pt a trece un examen.Pozitia dv a fost una cat se poate de clara si reala, legata de diversele aspecte din invatamantul de azi, ca parinte , va multumesc si imi doresc sa intalnesc multe persoane cu o astfel de mentalitate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Şi eu am avut de-a lungul anilor profesori care nu aveau ce căuta la catedră. Dar nu mă apucam să fac gălăgie la oră....

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails