marți, 13 noiembrie 2012

Acțiunea afirmativă este discriminare sponsorizată de stat

Începând cu anul 1980[1], UE s-a angajat pe față să urmărească în mod activ idealul marxist al egalității de rezultat. Nu numai că acest ideal este imposibil de atins decât dacă am trăi într-o realitate paralelă distopică, dar pe drumul spre acest ideal, discriminarea reală este implementată și, de asemenea, sunt create și menținute de către Stat probleme artificiale care erau inexistente înainte.
Mai întâi de toate, avem Curtea Europeană de Justiție care literalmente spune că acordarea de tratament preferențial pentru femei în lege nu înseamnă discriminare în timp ce acordareade tratament preferențial pentru bărbați în aceeași lege înseamnă discriminare.[2]. Ce fel de justiție e aia în care standardele duble sunt considerate legale și ridicate la rang de adevăr indubitabil?
Problema cu acest tip de discriminare, care în fapt legalizează orice discriminare împotriva bărbaților în timp ce acordă prin lege privilegii speciale oricărui alt grup socia, merge mai adânc și este rezidată în mentalitatea de revoluție perpetuă din spatele marxismului cultural care se manifestă prin sintagma „justiție socială” care nu e nimic altceva decât o concatenare de termeni puși de-așa manieră încât să fie imposibil să obiectezi. Ei bine... eu obiectez!
„Justiția socială” este o concatenare de termeni nerelevanți care contribuie la fabricarea unui nou lexic de subînțelesuri și o programă care într-un final reduce la tăcere gândirea. „Justiția”(dreptatea) este principiul moral care determină comportamentul just sau administrarea pedepsei cuvenit sau respectiv a recompensei. Simbolul „justiției” este o figură care ține în mână o balanță și care poartă o legătură la ochi. Justiția, așa cum o știm, este imparțială și nu face niciun fel de evaluare de stare (socială sau de altă natură). Legătura la ochi contează! Dar când adăugăm „social” lângă acest concept, înseamnă că starea socială e luată în considerare - ceea ce-nseamnă că dăm jos legătura de la ochi. În momentul în care dai jos acea legătură de la ochi, nu mai există justiție/dreptate ci doar ideologie și necinste.
Eurocrația nealeasă are un fond special compus din banii contribuabililor din care finanțează discrtiminare activă și o numesc „acțiune afirmativă”. Această formă de rănire a indivizilor productivi are și un nume fantezist: Programul Operațional Sectorial - Dezvoltarea Resurselor Umane[3].
Principiile acestui „program” sunt atât de vag definite încât literalmente permite Statului să discrimineze activ împotriva propriilor cetățeni doar pentru că o Comisie Europeană pentru care n-a votat nimeni vrea asta.
Sub acest „program”, în România, Statul plătește fetele pentru că se duc la master după licență, indiferent de situație. În sistemul universitar românesc, studenții care au rezultate remarcabile primesc burse de merit sau de studiu în funcție de medii. Totuși, din acest an, toți studenții de sex feminin vor primi o bursă, indiferent dacă au rezultate bune sau nu la admiterea într-un masterat. Condițiile de obținere a aceste burse din bani publici sunt atât de relaxate și vagi încât peste 90% dintre studenții de sex feminin sunt eligibili[4]. Aceste burse se adaugă peste cele deja existente pentru studenții săraci sau orfani dar pentru a căror obținere sunt condiții mai dure de eligibilitate (cum ar fi de exemplu chiar să fii sărac). Asta înseamnă practic că studenții săraci de sex feminin vor fi plătiți pentru că merg la un masterat indiferent de situație în timp ce studenții săraci de sex masculin vor trebui în continuare să muncească în timpul facultății la fel cum au făcut-o și până acum. Totul se întâmplă cu aprobarea și girul UE.
În România plătim Agenția Națională pentru Romi pentru ca aceasta să facă pe banii noștri „campanii de informare”, „sesiuni de traininguri” pentru ONG-uri și alte activități complet inutile care nu ajută pe nimeni dar ne fac pe toți corecți politici[5].
Alte țări merg chiar mai departe și literalmente dictează companiilor private pe cine ar trebui să aleagă în caz de egalitate relativă între abilitățile a doi candidați pentru un post[6]. Această practică lasă ușa larg deschisă abuzurilor atâta timp cât Statul poate dicta companiilor private ce să facă cu banii lor. Numiți-o „fascism”, numiți-o „statism”, numiți-o cum vreți, dar această practică este fără-ndoială discriminare activă sponsorizată de stat.
Ce s-ar fi întâmplat dacă legea era: „Dacă doi candidați au abilități egale și unul din ei este evreu, angajatorul are obligația să acorde tratament preferențial candidatului non-evreu”? Aia ar fi prejudecată sau „anti-Semitism”, nu?
Margaret Thatcher a devenit un politician de succes pentru că era cea mai bună pentru asta la vremea ei și nu pentru că o lege de inspirație marxist-culturală spunea asta.
Nu e nici treaba UE și nici a guvernelor naționale să aleagă câștigătorii și perdanții. Nu este treaba Statului să facă față problemelor individului[7].
___
[1] Acțiunea afirmativă în SUA și UE – Comparații și analiză - Paginile 3 și 4 - http://facta.junis.ni.ac.rs/lap/lap2003/lap2003-06.pdf
[2] http://www.nytimes.com/1997/11/12/world/european-union-court-upholds-aff...
[3] http://www.fonduri-structurale.ro/Document_Files/resurseumane/00000030/r...
[4] http://www.rsf.uaic.ro/index.php/component/content/article/47
[5] http://www.femrom.ro/guvern.html
[6] http://www.msnbc.msn.com/id/30438609/ns/world_news-europe/t/affirmative-...
[7] Interviu cu Margaret Thatcher. La întrebarea a 27-a, fosta prim ministru adresează problema acțiunii afirmative și a mutării responsabilității individuale pe umerii guvernului - http://www.margaretthatcher.org/speeches/displaydocument.asp?docid=106689

Publicat de mine pe 23 septembrie 2012 pe platforma Debate@Europe. Aceasta este o variantă tradusă din engleză în română. Originalul poate fi citit aici.
Acest articol a fost cel mai comentat articol din competiție și articolul care a avut cele mai multe vizualizări și accesări unice. Al doilea articol în această ierarhie îmi aparține tot mie și-l voi traduce cu o altă ocazie.
N-are rost să încercați să intrați acum pe platformă să mai comentați întrucât nu mai are rost (cel mai probabil, în afară de mine și de organizatorii și supervizorii platformei, nu o să le mai citească nimeni).

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Un comentariu:

  1. Deşi aparent astfel de lucruri sunt destul de simple, eliminarea unei discriminări de orice fel (inclusiv o discriminare pozitivă) un concept al raţionalului rece este complicat de promovat în societatea modernă.

    Cineva spunea că animalele au un mare avantaj, nu se compătimesc şi nici nu se auto-compătimesc.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails