duminică, 18 noiembrie 2012

Nu există nicio „identitate europeană”

Încă de la lansarea monedei euro, s-a tot băgat în cap populației civile din țările UE o doză crescândă de optimism nerealist cum că ne așteaptă pe toți un viitor strălucit fondat pe ceva dubios și nedefinit precum „identitatea europeană.
În țara mea, România, foștii profesori de „socialism științific în societatea socialistă multilateral dezvoltată” (un obiect intens studiat în vremea lui Ceaușescu) s-au apucat acum de predicat studenților atât în licee cât și în universități, despre aceeași noțiune ciudată și nedefinită a „identității europene”.
O profesoară chiar a început să mă-njure pe mine și pe câțiva dintre colegii mei pentru că nu putea înțelege cum de cineva îndrăznește să pună la îndoială existența „identității europene” - asta în timp ce ea uita lecțiile pe care tot ea ni le predase care vorbeau despre războaiele interminabile pe care națiunile le-au purtat una împotriva celeilalte. Ea nu putea nici măcar concepe că cineva ar putea totuși pune la îndoială colaborarea durabilă dintre Franța și Germania, două țări care s-au umilit reciproc în războaie sângeroase de mai multe ori în ultima sută de ani.
Dar nu e doar asta. Problema cu „identitatea europeană” e că pur și simplu nu există. Mai puțin de jumătate din populația care locuiește în UE consideră că apartenența la acest construct este un lucru bun[1] și 53% sunt ferm convinși că vocea lor nu contează absolut deloc în UE - iar asta era înainte de problemele economice și înainte ca vreo țară să înceapă să-și repună vămile în funcțiune și să revoce unilateral unele dintre prevederile acordului Schengen.
Oameni c-o gândire precum Baroneasa Ema Nicholson sau Jose Manuel Barroso, care cred că oamenii sunt în totalitate la fel și toți se bucură de minunățiile „identității europene” sunt mai degrabă o raritate, decât norma. Mai mult decât atât, ascultându-i discursurile lui Barroso, pare din ce în ce mai clar că el și colegii lui eurocrați trăiesc în afara lumii reale.
Think tank-uri compuse din oameni ca domnul Barroso acum recunosc pe față că vor să schimbe pur și simplu istoria[2] și denumesc acest proces „investiție în identitatea europeană”. În ziua de azi, în multe școli din UE este obligatoriu să pui așa-numita „istorie în context european” deasupra istoriei naționale, fapt ce duce la o eludare drastică a adevărului istoric. Doar pentru că statul german există abia din 1871, asta nu-nseamnă că istoria populațiilor vorbitoare de germană nu poate fi studiată ca „Istoria Germaniei” - așa cum spun aceste think tank-uri. La fel și cu istoria României - care există ca stat din 1859 dar uniuni teritoriale de populații vorbitoare de română au existat încă din secolul al XIV-lea, cel puțin. La fel se poate spune despre aproape toate țările din Europa - atât țări membre UE câte și țări non-UE.
Soluția oferită de birocrații nealeși pentru toate aceste probleme nu este o invitație la mai multe dezbateri sau un apel la răbdare - ci o invitație la „mai multă integrare” care de fapt se traduce în erodarea și mai abitir a democrațiilor naționale și a dreptului la auto determinare a individului și a popoarelor și transferarea acestor puteri în mâinile Comisiei Europene.
Una e să convingi 27 de națiuni să fie de acord pe standardele cu privire la ambalajul mâncării și cu totul și cu totul altceva să crezi că poți să convingi 27 de națiuni complet diferite să fie de acord pe politici privitoare la imigrație, sistem de sănătate, bugete sau politici agricole.
În plus de asta, să spui că oamenii care-s din ce în ce mai rigizi în a-i asculta pe eurocrații care le spun ce pot și ce nu pot să facă sunt „extremiști populiști de dreapta” nu va rezolva deloc problema - ci mai degrabă va mări prăpastia dintre UE și cetățenii săi.
Majoritatea partidelor politice naționale nu vorbesc nici măcar în treacăt despre politicile europene la convențiile lor sau în campania electorală[3]. Și nici n-o vor face prea curând atâta timp cât prezența la vot la alegerile europene este sub 30% în vreme ce alegerile generale naționale aduc cel puțin 60% din electoral la vot.
Pe cale de consecință, din ce în ce mai multe voci își exprimă îngrijorarea că sistemul european este mai degrabă unul anti-democratic[4] decât unul democratic. Respingerea acestor voci ca fiind nedemne de a-și exprima o opinie nu numai că va diminua orice urmă de coeziune care poate exista înainte între europeni, dar va aduce cu sine și o creștere a animozității cu privire la prăpastia crescândă dintre Europa și europeni.

____

[1] http://www.foreignpolicy.com/articles/2012/01/03/the_myth_of_europe
[2] http://euobserver.com/political/115759
[3] http://www.spiegel.de/international/europe/citizens-of-the-eu-how-to-for...
[4] http://www.youtube.com/watch?v=aw2SvdfKzbw


Publicat de mine pe 23 septembrie 2012 pe platforma Debate@Europe. Aceasta este o variantă tradusă din engleză în română. Originalul poate fi citit aici.
Acest articol a fost al doilea cel mai comentat articol din competiție și al treilea în topul celor mai multe vizualizări și accesări unice.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

P.S.: Pregătesc o surpriză pentru prietenele noastre feministe. În curând pe ecrane.

Un comentariu:

  1. Iertata sa fie interventia sobolaniei mele in aceasta chestiune, dar ce e aia "identitate europeana"? De unde izvoraste notiunea asta?
    Mai demult, entitatea asta se chema Piata Comuna, mai tarziu Comunitatea Economica Vest-Europeana, apoi Comunitatea Economica Europeana, iar astazi (Mareata) Uniune (Sovietica) Europeana.
    Nici macar nu se vorbeste despre popoare, despre oameni, ci despre PIATA. Totul se reduce la comert si la posibilitatea ca unii sa-si poata vinde marfa unde vor, restrangand accesul unora sau al altora. Poporul? Sa cumpere ce vand speculantii din piata asta comuna si doamne fereste sa pofteasca la altceva, ca dam cu vama peste ei.

    Pavel Corut facea mai demult o prezicere "a la Mama Omida" ca intr'un viitor apropiat "Europa se va uni in granitele firesti ale rasei albe", "pe baza rudeniei de sange". Trecand peste cine este Pavel Corut si la ce zerO-TeleViziune si-a expus el ideile, a zis o treaba mai buna decat artizanii actualei Uniuni a Pietarilor din Europa.
    Daca scolarul european de astazi studiaza istoria "in context european", oare citim pe undeva despre rasa alba, despre originea raselor umane, despre originea popoarelor europene?
    Pentru ca de super-porc sa mi se pretinda "identitate europeana", cand francezul si englezul imi zic mie "tigan de Romania". Am zis francezul? Pardon, vroiam sa zic unul jumatate algerian, un sfert francez si un sfert bosniac, iar englezul, vai ca m-as jura ca sunt intr'o mahala din Calcutta, nu in centrul Londrei.

    Sa vorbim de coeziune la nivel de politica de imigratie, cand cetatenii (est-)Europeni sunt refuzati in timp ce din fostele colonii ale vechilor imperii se revarsa cohorte de viitori europeni, care n'au nicio legatura "de sange" cu europenii? Pentru ce eu in calitate de cetatean sa primesc un sut in dos, in timp ce un non-cetatean sa primeasca loc de munca si ajutoare, culmea, din taxele mele sau ale neamurilor mele europene dupa origine?

    Din pacate, la nivelul Europei, cetateanul de rand o duce in virtutea inertiei. Pe italieni i-a afectat putin trecerea de la milioane de lire la mii de euro, francezii tot in franci vechi calculeaza, iar englezii si-au pastrat moneda. In rest, n'ar parea ca pe cetateanul vestic il doare prea tare ce tratate unionale a ratificat tara lui. Dincoace mai spre est si in particular in Romania, cetateanul e prea preocupat de ce mananca maine si daca mai are timp de gandire, prea speriat de bau-baul ca ne ocupa rusii in secunda doi dupa ce am iesit din URSS-2.

    Ar fi fost de preferat constituirea unui gen de uniune pe undeva pe principiile rudeniei alea de neam, dar pentru asta populatia ar fi trebuit sa inceapa sa perceapa asta si in final sa se ajunga la ceva de genul Confederatiei Elvetiene.
    Populatia ar fi trebuit educata astfel, in spiritul legaturii de neam si de sange al popoarelor europene si nu de principiul ca banii n'au miros si ca in piata nu conteaza cine cumpara, daca de castigat castiga cine trebuie.

    Va veni o zi in care europenii vor intelege ca timp de secole s'au batut intre ei pentru cate o colina pe care sa-si infinga ei steagul sau pentru ca unii sau altii se dadeau cu capul de pamant venerand zei si profeti din afara Europei, adica cam degeaba. Atunci am putea vorbi de un inceput de coeziune.

    Ia sa luam nationalismul (real) al fiecarei tari europene, sa gasim puncte comune si sa vedem daca reusim sa facem din el un nationalism european. Fara natiune, fara constiinta unei legaturi istorice, de origine comuna, nu poate exista o "identitate europeana". Vedem deja exemplul "identitatii americane", care a functionat atat timp cat americani au fost doar imigrantii veniti din batranul continent, dar si acolo italienii sau irlandezii nu erau la fel de bine vazuti ca altii.

    Atat timp cat cetateanul de rand o duce la fel de bine sau de prost ca inainte, uniunea isi va face mendrele, precum un virus care se dezvolta incet, pana va ajunge la maturitate, iar atunci Europa va intra in metastaza.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails