marți, 6 noiembrie 2012

O lecție despre cum să fim paraleli cu realitatea

În ultimele 7 zile am tot rumegat un subiect care îmi sună atât de greșit și atât de cretin încât nici nu știu cum să-l prezint în așa fel încât să-mi transmit mesajul complet, dar și să evit un număr prea mare de cuvinte licențioase. Dar să încercăm...

Asociația T.A.T.A., pe care ei o scriu cu puncte între litere ca și cum ar fi inițialele de la ceva, deși numele complet al ONG-ului este Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor, a făcut o plângere la instituția de tip orwellian condusă de Csaba Ferenc Asztalos. Evident, mă refer la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) o instituție care face pe dracu în patru să-și justifice existența și salariile uriașe pe care niciunul de-acolo n-ar fi în stare să le producă în economia reală.
TATA se văicărea plângea în sesizare că tații sunt fie morți, fie la muncă fie ocupați cu tăiat copaci și alte munci fizice prin jurul „cășii” în reprezentările lor și-așa slăbuțe în abecedarele după care cei mici învață să scrie. Tot ăștia de la TATA se plângeau și că cei mici învață cuvântul „mama” să-l scrie primul iar cuvântul „tata” îl învață undeva mai târziu sau chiar pe la coada manualului.
Tot dialogul instituțional dintre TATA și CNCD îl puteți citi pe site-ul ONG-ului aici.

Și, ca orice instituție orwellian-corect politică ce se respectă, ungurul Asztalos și soldățeii săi orwellieni (probabil din Eastasia - căci în Ingsoc lucrurile-s un pic altfel) au întors cu susul în jos tot ce-a zis TATA și au conchis că ceea ce cere TATA, deși admit că e just și admit că dovezile sunt irefutabile, cererea lor este una misogină. Și zice-așa în decizia CNCD:
Simpla integrare in programa scolara a rolului patern (deci a contributiei tatalui in sfera privata), fara introducerea corespondentului firesc al rolului femeii/mamei in sfera publica/profesionala, nu va face decat sa adanceasca stereotipurile de gen, in detrimentul femeilor.
Deci, cu alte cuvinte, înțelegem că-i de porc și c-aveți dreptate - dar ceea ce cereți voi dezavantajează femeile. Poftim?! Nici măcar nu era vorba despre asta! Dar nu contează. La CNCD se poate orice.

Dar nici măcar nu contează...

Însă trecând peste toate aceste concatenări de termeni irelevanț și de toată limba de lemn omniprezentă atât în comunicatele CNCD cât și în comunicatele TATA, în realitate această problemă este de fapt o non-problemă.
Nu e prima dată - și sunt dispus să pariez că nu e nici ultima dată - când sunt complet în dezacord cu TATA. De altfel, în afara momentului în care TATA a pus punctul pe „i” și virgula sub „ț” în ceea ce privește misandria instituționalizată din curțile familiale (fenomen la fel de prevalent și grav și la noi, ca și-n țările din Vest), în rest TATA s-au comportat exact ca feministele. Or, să te comporți exact ca feministele este aproape întotdeauna inutil, isteric și de foarte-foarte mare porc.
Să spui că niște reprezentări (care de altfel respectă prevalența statistică) ale taților și mamelor în niște texte de antrenament în clasele primare sunt „act de îndoctrinare” înseamnă să-i vezi pe cei mici atât de bătuți în cap și retardați din naștere încât practic educația lor se termină în clasa a IV-a.
Eu sunt dispus să pariez că minim 90% din cititorii acestui blog nu-și mai amintesc nici măcar un cuvânt din conținutul textelor manualelor după care au studiat în clasele I-IV. Și, cu toate astea, mă îndoiesc că vreunuia dintre cititorii de-aici i se pare ciudat ca mumă-sa să meargă la lucru. De ce oare? Să fie cumva pentru că educația individului NU se termină în clasa a IV-a?
Din prezentarea făcută de Știrile Prost TV a acestei știri aflăm că de la anul se vor schimba toate manualele ca să fie în concordanță cu ideologia de stat a corectitudinii politice. Altfel spus, alți bani, altă distracție.
De ce alți bani? Păi e foarte simplu! Degeaba „recomanzi editurilor” (așa cum se exprimă oficialul Ministerului anti-Educației) să respecte dogma de stat impusă de Asztalos și ofițerii săi. Căci manualele alea trebuie să ajungă în școli!
Cum manualele pentru clasele I-IV sunt, eufemistic vorbind, „gratuite” (adică pe banii noștri, ai tuturor) - practic, toate școlile vor trebui să cumpere manuale noi. Asta e bucuria editurilor și a autorilor de manuale care vor avea multă treabă acum.
 
Însă este oare această cheltuială justificată în mod real? Înainte să vă gândiți la un răspuns, permiteți-mi să explic, ca pentru feministe, realitățile din școlile românești.

În primul rând, la nivel național, 15% din școlile și grădinițele din România nu au autorizație sanitară. Ce-nseamnă 15%? Înseamnă o unitate de învățământ din 7.
Ce-nseamnă că n-au autorizație sanitară? Înseamnă că WC-ul e fie în curte (și profund murdar, insalubru și complet neadecvat), fie inexistent. Mai înseamnă că nu există apă curentă, și nu există apă potabilă. DELOC! Însă asta e „în general”.
Unele dintre aceste școli nu au curent electric, nu au încălzire, iar unele dintre ele nu au nici măcar toți 4 pereții întregi - nu mai vorbim de acoperiș că ăla e un lux chiar și pentru unele școli din orașe.
Însă asta e la nivel național. Sunt însă județe unde situația e dramatică. De fapt, „dramatic” e un cuvânt insuficient de bun - situația e catastrofală, dezastruoasă!
În județul Suceava, de pildă, 80% (da, da - 80%!!!!!!!!) din unitățile de învățământ nu au autorizație sanitară. Nu știu dacă vă dați seama ce-nseamnă asta... dar practic în 4 din 5 școli din județul Suceava, elevii își riscă viața oridecâte ori merg la budă (și au fost deja multe cazuri în care elevii au murit, la propriu, înnecați în câcat!) și se spală pe mâini doar când ajung acasă căci la școală oricum n-au unde oricât ar vrea!
Însă astea sunt cazurile în care cursurile se desfășoară totuși într-o școală. Sunt sate din România unde orele se desfășoară acasă la cineva sau în biroul primarului. Și nu-s deloc puține situațiile!
Și nu e doar Moldova. În județul Alba, una din două școli e tot în Evul Mediu cu condițiile.
Oare elevii care învață carte într-un container, ce-ar prefera? Să fie manualele în acord cu doctrina corectitudinii politice, sau să aibă, știu și eu... o ȘCOALĂ?!?!
Sigur, e admirabil că maestrul Gheorghe Zamfir vinde câte-un nai ca să construiască câcători în școli. Dar situația e gravă și e generalizată. N-are Gheorghe Zamfir atâtea naiuri de câte ar avea nevoie - oricât de valoros ar fi un nai la care a cântat maestrul.

Și-n timpul ăsta... pe ce dă statul bani?! Pe manuale noi care să fie în acord cu zmiorcăielile unor paranoici care văd „stereotipuri de gen” peste tot?! SERIOS?!?!?!
Și nu vă-nchipuiți că doar la sate e problema. Nici măcar în ultradezvoltatul București nu există proporție de 100% în ceea ce privește unitățile care îndeplinesc minimul de bun simț. 30 de unități școlare funcționează în prezent fără autorizație sanitară în București.
Anul ăsta în februarie am avut o grămadă de şcoli închise pentru că era frig cu draci în şcoli iar sobele făcute în anii 50 ai secolului trecut nu mai făceau faţă! Şi atenţie! Şcolile se închid de la ger numai prin ordinul ministrului sau dacă temperatura coboară sub -15 grade ÎN SALA DE CLASĂ.
Eu personal am făcut ore la 0 (zero) grade celsius. Din fericire, în ultimii 15 ani, sălile unde am degerat eu şi colegii de generaţie s-au mai modernizat și lucrurile au stat mai bine. Nu același lucru însă îl pot spune majoritatea școlilor din România.
Realitatea e că imaginile cu pereți care stau să pice în orice moment peste elevi sunt dese și vin din aproape fiecare județ al țării! Nu contează că vorbim de Capitală sau de județul Neamț (unde 40% din unități sunt paralele cu secolul XXI).

Și astea sunt cele mai evidente probleme. Mai sunt desigur miile (da, da, miile!) de abandonuri școlare anuale. Credeți că elevii abandonează cu miile școala pentru că nu le place cum e portretizat tati sau mami în abecedar?! Dacă credeți asta, cu tot respectul cred că aveți inteligența comparabilă cu pisica boschetară de lângă blocul în care locuiesc.

Dar asta nu-i oprește pe ideologi...

Ceea ce am spus mai sus reprezintă cifre reale, imposibil de negat. Însă ideologii nu se poticnesc în fapte. Când vine vorba de promovarea ideologiei - faptele nu mai contează.
O feministă a încercat să mă convingă pe mine, și pe alți doi colegi care susțineam că a arunca banii pe manuale doar pentru a satisface ego-ul corect politic și paralel cu realitatea al unor ideologi când tavanul pică elevi e de mare porc, că mai bine înveți afară sub un șopron atâta timp cât ți se bagă în cap ce îndeplinește standardul dogmei de partid și de stat decât să-nveți într-o clădire dotată impecabil dar să-nveți lucruri care nu îndpelinesc criteriile de evaluare a lumii în modul cu susul în jos atât de îndrăgit de acești ideologi.
Jumătate dintre elevii români sunt semi-analfabeți și 3 din 4 elevi sunt analfabeți funcționali. Credeți că din cauză că mama spală rufe și tata taie lemne în poveștile din abecedar se-ntâmplă lucrurile astea?! Sau poate mai degrabă pentru că mulți dintre ei au fugit pentru viața lor din școli. Să nu uităm că în urmă cu 10 ani era plin de școli care stăteau să cadă. Și principalul motiv pentru care acum sunt mai puține în această situație nu este că majoritatea au fost consolidate - ci că majoritatea dintre ele într-un final chiar au căzut!

O feministă încerca să-mi spună că ce înveți în clasele primare e cel mai important și că e decisiv pe termen lung. Corelând ce încearcă ea prin manipularea sa cu ceea ce constată TATA în manualele de clase primare (și anume că tata și fiul/fiii sunt cei agresivi în timp ce mama și fiica/fiicele sunt cele „sensibile) - atunci ar trebui ca majoritatea violențelor din școli să fie comise de băieți, nu? Sună logic, nu?
Însă, ca orice argument adus de ideologi, pică cu brio la prima examinare a realității. Realitatea e că cei mai agresivi elevi din România sunt de sex feminin.
Repet, poate n-ați înțeles bine: Fetele se bat mult mai mult la școală decât băieții!
Și-acum, având în vedere această realitate, cam cât de mult credeți c-a contat ce scria în manualele din clasele primare?! Dacă nenorocitele alea de poze și texte de antrenament din manualele de Citire din clasa I ar fi într-adevăr „imagini/texte care îndoctrinează copiii” atunci ar sta un pic altfel lucrurile, nu credeți?

Adevărul e că atât argumentele aduse de TATA, cât și cele aduse de feministe cât și întreaga discuție despre trei poze și două texte din manualele de clasa I este complet inutilă și complet paralelă cu realitatea. Cum am spus și mai sus: e o non-problemă.

Când în România se stă la coadă în școli toată recreația la singura budă existentă (și asta în cazul fericit în care ea totuși există), să arunci banii pe fereastră pentru înlocuirea întregului fond de manuale pentru ca ideologii corecți politic să se simtă bine este jenant, jignitor, abject și complet paralel cu realitatea.

Această măsură, venită dintr-un tam-tam pe un non-subiect, se încadrează perfect în tonele de non-măsuri pentru non-probleme din ultimii 15 ani. S-au cheltuit teancuri imense de bani pe camerele de supraveghere (și nu mă refer la cele de la bacalaureat - ci la restul) și într-un final n-au avut niciun rezultat notabil. Acum, spre bucuria editurilor, se vor toca alte teancuri de bani pentru tipărirea manualelor în acord cu ideologia corect politică.

Qui bono?

Să facem un mic calcul. Un manual de clasa I costă în medie 12 lei în librării. Să zicem că Statul e atât de bun negociator încât reușește să obțină un super discount și va da doar 5 lei pe manual. Fiecare școală generală are minim 4 clase I (sigur, sunt unele care au 6-7, altele au doar 3 - dar zicem 4 în medie). Fiecare clasă are în medie 28 de elevi. Dar hai să punem 25 (deși sunt în continuare clase cu 40 de elevi - dar fie). În România sunt minim 4500 de școli generale.
Așadar, avem 5 lei x 25 (elevi/clasă) x 4 (media de clase/școală) x 4500 (numărul de școli) = 2250000 RON. Adică vreo 500 de mii de euro.
Și atenție! Aceasta este cifra conservatoare doar pentru clasa I și doar pentru un singur obiect!
Având în vedere că vorbim de clasele I-IV și de minim 3 obiecte unde se va schimba manualul, mai trebuie să mai înmulțim încă o dată cu 4 și încă o dată cu 3.
De asemenea, nu am luat în calcul faptul că regulamentar școlile trebuie să aibă minim 5% fond de manuale suplimentar față de numărul de elevi. Pentru că se mai deteriorează, se mai pierd sau într-un an ai mai mulți elevi. Se-ntâmplă și trebuie să fii pregătit.

Așadar, în total vorbim despre minim 7 milioane de euro care vor fi aruncați pe fereastră absolut de pomană. Păi scuzați-mă, construcția unei școli generale de la zero costă maxim 2 milioane de euro (asta la oraș unde-s mai mulți posibili elevi - la țară e sub un milion). Reparația unei școli (chiar și una în stare avansată de degradare) costă sub 400 de mii de euro. Și aici am pus cifrele maximale - incluzând iresponsabilitatea statului cu banul public.
Însă multe școli nu necesită investiții mai mari de 100 de mii de euro (canalizare, apă curent și WC). Altfel spus, se pot repara minim 50 de școli cu banii ăștia și astfel se pot rezolva niște probleme reale - nu bășini ideologice!

Dacă aveți senzația că dacă manualele de clase primare nu sunt în acord cu niște idei paralele cu realitatea reprezintă o problemă în contrapartidă cu faptul că pică tavanul pe elevi, că elevii mor înnecați în câcat, că elevii se expun riscului de îmbolnăvire din cauza absenței apei curente și potabile și că elevii degeră în sălile de clasă iarna învățământul „obilgatoriu” - atunci probabil că aveți nevoie de un control psihiatric.

Unde nu-i cap, vai de picioare!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

5 comentarii:

  1. ai 0 comentarii.esti o nulitate..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te-ai simțit inteligent, este?

      Ștergere
    2. Unii internauti prefera sa pandeasca, decat sa comenteze mult si prost.

      Ștergere
  2. Al catelea articol anti-feminist e asta? Ai numarat?

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails