joi, 8 noiembrie 2012

Să vorbim despre un mare jeg uman și putreziciune în general

Înainte de a spune orice, vă rog să urmăriți următorul fimuleț. Nu e lung și puteți eventual sări de la secunda 30 și urmări doar până la minutul 5, dacă chiar vă grăbiți. Dar vă rog să-l vedeți - e important.
 

Am crititcat în repetate rânduri gunoaie umane care sunt plătite din bani publici și a căror unică realizare este distrugerea personalității copiilor - viitori indivizi eminamente defecți, o dată ieșiți de pe mâna lor.
Însă de fiecare dată am vorbit în principal despre învățământul liceal, puțin despre cel gimnazial și extrem de puțin spre deloc despre învățământul primar.
Motivele sunt cât se poate de simple: 1- publicul meu țintă este format din persoane de sex masculin cu vârsta între 15 și 35 de ani și 2 - e mult mai ușor la liceu ca elevul să ia atitudine, să dea cu pumnul în masă și să-și obțină dreptatea atunci când gunoaiele umane denumite eufemistic „profesori” decid să-l calce în picioare ca individ și să se șteargă la cur cu Carta Drepturilor Copilului și în general cu decența minimală pe care o cam aștepți de la cineva care o arde „profesorește”.

Veronica Bereanda este personajul a cărei voce suavă ați putut-o asculta pe filmuleț cum are ea grijă de educația copiilor și cum aduce dânsa, din vasta sa experiență, tehnici de motivat elevii să învețe de-a dreptul revoluționare precum amenințarea cu aruncatul pe geam, amenințarea cu lovitul cu capul de tablă, torente de jigniri și bineînțeles statul în genunchi pe podea. Mă mir că putreziciunea asta de om n-a venit și cu cojile de nuci de-acasă ca să aibă copiii complet impresia că în interiorul școlii călătoresc în timp cu vreo 130 de ani.
Regret, dar din acest punct încolo, nu mă voi mai referi la doamna Veronica Bereanda cu apelative complet nepotrivite de tipul „doamna”, „doamna învățătoare” sau altele similare căci aș jigni doamnele și doamnele învățătoare. Consider că „jeg uman”, „gunoi”, „cretină” și alte apelative din acest registru sunt mult mai potrivite pentru a ne referi la această vacă ce în mod normal ar trebui să dea interviuri pe la Miliție acum - sau măcar să aibă deja CV-ul urcat pe e-Jobs căutându-și un nou loc de muncă.
Dar, să nu uităm cine e ministru al educației și să nu uităm în ce țară trăim.

Firul pe scurt al poveștii

Înregistrarea a ajuns pe net și a fost ștearsă de mai multe ori. De aceea vă rog ca în cazul în care nu mai puteți vedea filmulețul să mă anunțați căci îl urc la loc și de 10000 de ori dacă e nevoie.
Acest gunoi nu este nici pe departe la prima abatere. Însă acum e prima dată când un grup de părinți chiar au decis să-și pună mintea cu această jigodie și să meargă până-n pânzele albe - sperând ei să creeze un precedent. Sincer le doresc mult succes. Din perspectiva unui individ care a luptat din răsputeri să dea jos o profesoară la fel de nebună ca tantea asta, vă recomand să vă înarmați cu muultă răbdare. O să dureze o veșnicie!
Japițele de tipul ăsta de regulă au susținere „de sus” căci profesorașii „de top” sunt de regulă ajunși acolo după lingeri în cur repetate la „cine trebuie” și-s legați între ei ca câcatul porcului precum o camarilă.
Să cităm din presă:
Protagonista înregistrării este Veronica Bereanda, una dintre cele mai apreciate învăţătoare din Bucureşti. Şocant este faptul că dascălul de la Liceul "Nicolae Iorga", care îi jigneşte pe copii şi îi supune unui stres permanent, are o experienţă profesională de aproape 35 de ani şi se află pe locul 4 în topul gradaţiilor de merit pe Bucureşti.
Cu-alte cuvinte, stimați părinți revoltați, chiar vă doresc mult succes! O japiță atât de bine înfiptă cum este acest jeg e cumplit de greu de dat jos într-un sistem putred și corupt în absolut toate încheieturile!
Umblă vorba prin târg că în cei „35 de ani de experiență” sunt minim 150 de elevi ai căror părinți de-a lungul timpului au decis să-și bage picioarele și să plece din clasa acestei agresoare. Nu m-ar mira ca informația să fie adevărată.
Însă, indiferent dacă-i adevărată sau nu, imediat cum a apărut înregistrarea pe net a și dispărut pentru că ar „avea conținut menit să agreseze și/sau să hărțuiască”. Apoi înregistrarea a fost urcată din nou - și iar a dispărut sub tirania butonului de „raportare”.
Pe lângă asta, tovarășul director de la instituția de învățământ care o tolerează pe acest jeg uman s-a grăbit să pună batista pe țambal astfel că presa a consemnat în primă fază următoarele:
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al Muncipiului Bucureşti s-au autosesizat în acest caz şi au luat legătura cu cei din conducerea liceului. Conform primelor informaţii, nu vor fi luate măsuri prea aspre, ci doar o reducere salarială.
Însă, nesimțiții ăia de părinți n-au vrut nici de-ai dracu să tacă și au continuat să promoveze înregistrarea și să ceară dreptate.
Postul România TV, simțind că e rost de-un puiuț de rating, a organizat o dezbatere pe 3 noiembrie în care a venit un doctor psihiatru, un reprezentant al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, directorul instituției care încă o tolerează pe această japiță, avocatul părinților care vor să se constituie parte vătămată într-un viitor caz în instanță și, surpriză, tovarășa Katy Andronescu - un personaj pe care de altfel nu-l suport nici cât negru sub unghie.
Am văzut și eu dezbaterea. A fost o mizerie mai mare chiar decât comportamentul acestui gunoi uman. Rezumatului unui user pe forumul desprecopii.ro este cât se poate de corect:
Rezumatul e:
- dupa vacanta copiii se reintalnesc cu multiubita si stimata invatatoare;
- la indicatia Abramburicai directorul o va trimite pe consilierul psihologic al scolii sa stea in clasa sa asiste la ore, cica pana se definitiveaza ancheta;
- Abramburica ne-a asigurat ca ancheta va dura zile, nu ani; - si ca se vor lua masurile juste [limbaj de lemn];
- directorul a sustinut ca parintii au venit cu rugamintea mutarii din clasa/scoala, nicidecum ca el le-ar fi spus nemultumitilor sa se mute;
- Abramburica a trecut la replici subversive, sugerand ca psihiatrul e subiectiv pentru ca a fost angajat pe bani de catre reclamanti; acesta a replicat ca-si face treaba pro bono, la fel ca si avocatul;
- Abramburica a parasit emisiunea, scuzandu-se ca are treaba;
- directorul a plusat precizand ca reintalnirea cu invatatoarea va fi supravegheata audio/video;
Cineva a precizat ca vreo doua sute (!!!) de elevi s-au transferat de-a lungul catorva zeci de ani de la aceasta invatatoare si se intreba daca actualul director stie asta si ce parere are. S-a pierdut insa firul asta (extrem de relevant) in abrambureala discutiei.
Cu-alte cuvinte, un mare nimic - și o nouă încercare pe față a Abramburicii să mușamalizeze tona de nasoale care se-ntâmplă în sistemul educațional românesc, nasoale pe care atunci când le comit profesorii, aceștia nu plătesc aproape niciodată. Pentru că profesorii au voie orice şi sunt un fel de clasă socială de care n-ai voie să te atingi. Lor nu li se aplică nici Codul Civil și nici Codul Penal.
Ați crede că s-a schimbat ceva în urma insistențelor părinților și în urma detaliului „minor” potrivit căruia minim 12 copii au depus deja cerere de retragere de la clasa acestei japițe, nu? Ei pă DRACU! Evident, nu! Profesorimea puteredă și coruptă e solidară. Priviți numai de la minutul 2:00 încolo al emisiunii de la Antena 3 „Se întâmplă în România” - ce atitudine de sictir față de presă și față de părinții care caută dreptatea au atât Inspectorul General al Municipiului București precum și tovarășa ministresă Abramburica. Ambele oficialități sunt atât de sigure pe ele că nu li se poate întâmpla nimic și-i doare fix în 14 și de copii și de cei care le cer să-și facă treaba pentru care noi cu toții îi plătim. Nu le pasă pur și simplu. Chiar vă rog să vă uitați la înregistrare - dacă aveți stomac. Eu m-am umplut de nervi pe la minutul 11 și am încetat să mă mai uit în continuare.
Însă, dacă nu aveți stomac să priviți reportajul Antena 3, haideți să citim din Evz care titrează, perfect just: „Mușamalizare: Cum este scos basma curată un dascăl abuzator”. Și zice-așa:
Singurii români suficient de curajoşi să se ia la trântă cu învăţătoarea care le-a traumatizat copiii spun că se luptă cu morile de vânt. Susţinătorii şi colegii de breaslă ai celei acuzate i-au ameninţat de faţă cu avocatul.
"Şcoala îi tratează pe clienţii mei ca pe nişte infractori”, reclamă Meda Tocaciu, avocata care a acceptat să-i reprezinte pro bono pe părinţii elevilor abuzaţi de Veronica Bereanda, învăţătoare la Liceul „Nicolae Iorga” din Capitală.
Părinţii nebuni, înregistrarea trucată
Avocata le-a fost alături la audierile de acum două zile, în faţa comisiei administrative a şcolii şi spune că, pe lângă elevi, şi părinţii au sfârşit traumatizaţi. În loc de scuze şi soluţii la drama copiilor lor, familiile celor afectaţi au fost ameninţate cu exmatricularea copiilor şi acuzate de vedetism de profesorii şi părinţii solidari învăţătoarei. „Azi, de exemplu, am ajuns în faţa unei comisii formată din profesori şi învăţători. O comisie pe care am aşteptat-o cooperantă şi paşnică, dar am găsit-o părtinitoare şi arţăgoasă. (...)"
Cum vă spuneam! Nu le pasă. Sunt perfect siguri pe ei înșiși că pot pune batista pe țambal și data asta și nici în cur nu-i doare nici de legi, nici de părinți, nici că traumatizează niște copii - nici de nimic. De ce? Pentru că știu că întotdeauna vor exista retardați mintal care să le scuze profesorilor absolut orice abuz. Despre cei care scuză acest gunoi uman, vorbim îndată.
După cum am spus mai sus, profesorii sunt solidari și legați între ei ca câcatul porcului, chiar și când vine vorba de comis infracțiuni - și o fac fără nicio jenă și fără să clipească. Zice articolul Evz așa:
De la începerea întregului scandal, învăţătoarea acuzată nu a mai trecut pragul şcolii. A fost însă reprezentată de câţiva colegi de breaslă care, de la intimidări făţişe şi până la modificarea proceselor verbale, au încercat totul pentru a o scoate nevinovată.
„S-au repezit la ei ca nişte vulturi. Mămicilor şi aşa răvăşite li s-a spus că înregistrarea audio nu constituie o probă în penal şi că cine a făcut-o va fi exmatriculat. Pe final, noroc că am recitit procesele verbale. Le completase comisia după bunul plac şi clienţii mei ar fi semnat neadevăruri”, povesteşte avocata Tocaciu.
Însă părinţii sunt optimişti în continuare - mai ales avocata lor. Citiți în detaliu în Evz.
De asemenea, pentru mai multe informații de la fața locului și cum sunt tratați părinții care îndrăznesc să pună la îndoială practicile acestui jeg subuman, puteți citi pe blogul ăsta. Nu recomand acel blog în general, dar articolele despre tema asta sunt foarte bune și conțin mai multe detalii pe care nu le puteți găsi în presă.
De asemenea, vă las adresa instituției de învățământ unde predă acest gunoi: licniorga@yahoo.com
Știu și eu... poate vreți să le transmiteți un gând bun. 

Consecințe și analiză generală

În România, nimeni n-a făcut niciodată pârnaie (sau măcar să fie condamnat penal cu suspendare sau la amendă penală) pentru abuz emoțional. Unul din motivele pentru care lucrurile stau așa este acela că abuzul emoțional e foarte greu de dovedit. Însă nu ăsta e principalul motiv. Principalul motiv este că de regulă probele precum această înregistrare nu sunt admise în instanță.
Și-aici vrea doamna avocat care-i reprezintă pe părinții sătui de traumele pe care le suferă copiii lor - să încerce să creeze un precedent. Îi doresc succes! La fel cum îi doresc succes și avocatei familiei Țundrea care încă se luptă să creeze un precedent cu privire la pedepsirea celor care se fac vinovați de încarcerarea unui om nevinovat.
Însă indiferent dacă avocata Tocaciu va reuși sau nu - dezbaterea care ar trebui să aibă tema: „Până când și cât mai tolerăm gunoaiele umane la catedră?” trebuie să aibă loc.
Acest caz are marele avantaj că are dovezi irefutabile și mai are în spate o mână de părinți inteligenți și care refuză să se dea bătuți.
Însă pe lângă acest caz mai există câteva zeci de mii cel puțin - împrăștiate în toată țara și întâmplate în ultimii 10-15 ani de când bătaia în școli cică „a dispărut” și de când Carta Drepturilor Copilului a început să conteze, măcar la nivel declarativ, ceva mai mult decât ca hârtie igienică cu care să se șteargă gunoaiele umane de la catedre la cur.

Nu poți găsi scuze rezonabile pentru asemenea comportament decât dacă ești bătut în cap. E vorba de copii de 6-7 ani! Nu merge că „elevii sunt agresivi și că-s de porc”. Chiar nu merge! Mai poți scăpa, într-o oarecare măsură, cu argumentul ăsta dacă e vorba de clasa a XI-a, unde mulți dintre ei sunt chiar majori - dar la clasa I niciodată.
Însă, aparent, există foarte mulți bătuți în cap în România - care au senzația că un astfel de comportament e unul normal sau care aduc argumentul suprem: „și eu am trecut prin asta și n-am mai murit”. Ei aș! Să mori tu?! Păi zi așa frate! Dacă tu ai trecut - deci e de bine.
Știi, și bunicul meu a supraviețuit înrolării forțate în armată și în război - dar asta nu înseamnă că înrolarea forțată împotriva voinței proprii e un lucru bun.

Nu sunt deloc un susținător al extremei celeilalte - de tip Step-by-step - pe care o consider o modalitate de a crea indivizi incapabili să-și asume decizii individuale și care au senzația că totul li se cuvine pentru simplul fapt că respiră.
Dar parcă totuși aș prefera ca în școli copiii să nu fie înjurați ca la ușa cortului, amenințați cu violența, cu moartea sau să fie bătuți. Oare cer prea mult?!
Unul din copiii care a avut nefericita soartă de a suporta acest jeg uman, încă își dorește să se sinucidă. Vă spun foarte sincer că dacă era fiul meu sau rudă cu mine, o aruncam eu pe geam pe tovarășa învățătoare - și credeți-mă că nu mi-ar fi părut rău de eventualele consecințe. Sună dur?! Se prea poate. Dar un părinte care asistă neputincios la zdrobirea psihică a propriului copil are niște limite! Sau poate o fi bias-ul meu împotriva celor care torturează copii în orice fel - o prejudecată pe care mi-o asum și nu intenționez să mi-o schimb.
Astfel de cazuri reprezintă unul din principalele motive pentru care consider că un control psihiatric (sau măcar unul psihologic dar bine făcut) obligatoriu pentru profesori ar fi o măsură cât se poate de justă.

Am citit niște scuze jenante de tipul „poate era stresată” sau că „doamna are nervii distruși de acești mici „îngeri””. Știți ce? Nu-mi pasă! Absolut deloc! Putea să-i fie mutilată familia în fața ei! Nu ești în stare să-ți faci treaba?! PLECI! Te pensionezi! Și cu-asta basta!
Ei drăcie, mai nou infractorul e victima?! Începem și-aici cu vrăjeli de-astea?!

Acest statut de dumnezei intangibili pe care-l au profesorii trebuie să dispară. Profesorii trebuie să poată fi concediați mai ușor - mai ales în astfel de cazuri evidente de pe lună. Polonia e o țară cam ca România. Ba încă și economic e similară (1 leu = 1 zlot). Ei bine, în Polonia jegul ăsta era în pârnaie acum. De ce nu se poate și la noi?! Să se poată! Avem nevoie de mai mulți profesori în pârnaie!
Pot să vă ofer eu o listă mare de profi (și mai ales învățători) care trebuiau să fie în pârnaie de mult pentru bătăile crunte pe care le-au suferit și le suferă copiii.
Mai țineți minte cazul dirigintei care a legat de scaun o elevă de clasa a V-a? Ce, aveți senzația că a făcut pârnaie sau a pățit ceva?! Nu, stați liniștiți. E profesoară și-acum la aceeași clasă!!!!
Dar pe educatoarea care a bătut un băiat de 4 ani de l-a ascultat cu urechea? O mai știți? E tot acolo - n-a pățit nimic.
Pot continua la nesfârșit cu aceste exemple - și de altfel de aproape 4 ani de când am blogul ăsta am scris despre sute astfel de cazuri - toate încheiate cu același rezultat: Profesorul NU a pățit NIMIC.
Așa stau lucrurile - aceste gunoaie, aceste japițe, aceste jeguri umane nu pățesc aproape niciodată nimic! Spun „aproape” pentru că singurele cazuri în care chiar sunt dați afară, sunt situațiile în care „demenți” ca mine, sau ca acești părinți pentru care am tot respectul, decid să nu se oprească și se ceartă ani la rând cu Inspectoratele până când obțin dreptatea. Dar aceste cazuri sunt foarte puține. În majoritatea cazurilor, ISJ-urile pun batista pe țambal și merg mai departe!

Situația asta nu e de ieri, de azi. Ci are binișor minim 15 ani de când e fenomen generalizat.
Aparent, în anii 70 era mai ușor să dai afară un profesor/învățător cu comportament abject decât este astăzi. Spun asta pentru că în anii 70, când bunica mea a făcut o reclamație împotriva unei învățătoare de-a unei mătuși de-ale mele - agresoarea a zburat scurt după o anchetă și mai scurtă.

Consecințele deja încep să se vadă. Însă se vor vedea și mai abitir peste alți 15 ani.
Peste alți 15 ani vom avea în principiu două grupuri mari de foști elevi - figuranții, care cred că li se cuvine orice pentru simplul fapt că respiră și demotivații/sictiriții cărora nu le va păsa de nimic și de nimeni, ca rezultat direct al „studiului” cu astfel de jeguri umane la catedră. Sigur, acestea nu vor fi singurele grupuri - dar vor fi cele mai numeroase.
Nu trebuie să fii sociolog sau psihiatru ca să-ți dai seama de asta. E suficient să te uiți la liceenii din prezent care, să recunoaștem, se împart trei grupuri - al treilea fiind rebelii. Însă, acest al treilea grup, care de regulă aduce și inteligență după sine, este continuă micșorare. De ce? Păi e simplu! Atâta vreme cât umpli școlile cu camere de luat vederea, cu intimidări pe față și cu suprimarea individualității - nu te poți aștepta să scoți indivizi care să gândească pentru sine! Nu e chirurgie pe creier - își poate da seama orice cu mai mult de doi neuroni funcționali de chestia asta!

Având în vedere cele de mai sus, sunt sceptic că această japiță va păți ceva (altceva decât o sancțiune minoră la leafă). Ca de-obicei, îmi doresc să mă înșel. Dar am o experiență îndelungată de luptă cu sistemul educațional românesc - și din experiență spun că rareori câștigi, iar când câștigi, de regulă e datorită hazardului, nu datorită faptului că legea funcționează și că chiar îți poți găse dreptatea în țara asta.
Însă pe lângă asta, învățământul primar în forma asta are problemele pe care le are și din cauza unui număr foarte mare de părinți cretini. Am pus recent mâna pe un ghiozdan al unui copil de clasa a II-a. Vă spun sincer că aveau minim 10 kg!
Părinții sunt dispuși extrem de ușor să accepte să dea sume impresionante de bani pe tot felul de caiete speciale care-s în cruntă majoritate complet inutile. Aceiași părinți, n-au nicio problemă în a face chete ca să-i cumpere „cadouri tovarășei”. Mi-aduc aminte că pe vremea mea exista o tovarășă învățătoare a cărei casă nouă fusese parțial mobilată din „cadouri” de la părinți (cuptor cu microunde, mașină de spălat, serviciu de vase, etc. - toate „luxuri” la vremea lui 1997).
Știu sigur (și pot să și dovedesc) cel puțin 15 cazuri din prezent în care părinții sunt „strânși cu ușa” și  li se pretind sume mari de bani (400-500 de lei) pentru chete care se scurg în buzunarul „tovarășei”. Când le-am propus unora dintre părinți să-i ajut să o denunțe mi-au răspuns aproape invariabil: „Eh... lasă... dăm, ce-o să facem acum? Cum să ne certăm cu Doamna?”

De-aici pleacă totul! Vedem și-n acest caz, de la care am pornit, că nu toți părinții sunt implicați. Ba încă unii chiar îi agresează pe cei care îndrăznesc să spună că acest jeg uman trebuie să plece!
Nu-i bănuiesc de rea intenție pe aceștia. Îi bănuiesc însă de prostie și de incapacitate de a gândi pe termen un pic mai lung.
Majoritatea părinților care se pretează la astfel de practici (cadouri la limita legii, pupincurism la adresa învățătoarei chiar și când e abuzivă, etc.) se gândesc că altfel copilul lor ar putea fi ostracizat. Cei care nu se gândesc la asta, o fac pentru a-și satisface ego-ul lor imens când le spune tovarășa: „vai, dar ce copil deștept și minunat aveți” - neînțelegând că tovarășa spune asta pentru a mai stoarce niște „cadouri”.

Modul ăsta de abordare la ciclul primar e foarte vechi și deja putreziciunea este larg extinsă. Și mi-e greu să cred că se va schimba ceva în următorii 50 de ani. Poate un eventual faliment național să mai trezească pe cineva - deși cred că nici atunci nu se va-ntâmpla asta.

Ah... și să nu uit: Știți că în prezent în majoritatea claselor primare din România TOȚI elevii primesc diplome și coronițe, nu?!
Ah... și încă ceva: Mai țineți minte cazul cu proful de sport și eleva de 18 ani de la Jean Monet? Săracul prof a făcut pârnaie nevinovat, a fost ostracizat în presă și dat afară din învățământ. În contra-partidă, profesoara din Târgu-Jiu care futea elevi de clasa a X-a și unul din ei s-a sinucis din cauza asta, n-a pățit nimic. Sigur, Codul Penal zice că proful de fute elevi e de porc și zice că sinuciderea unei victime constituie circumstanță agravantă de sentință de minim 10 ani cu executare la maximă siguranță. Așa zice Codul Penal. În realitate, tovarășa profesoară predă și în prezent!

Deci p-aia care practic a omorât un elev prin manipulările ei, n-a dat-o nimeni afară. Așa că le doresc succes părinților cu tovaărșa Veronica Bereanda pentru mizilicuri de-astea gen înjurături ca la ușa cortului și doar amenințări cu moartea și cu violență.

Atât. Deja îmi vine să vomit.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

5 comentarii:

  1. Mortii ma-sii...
    ... asta merita s-o bati cu o perna tare pana ii suna apa'n cap, si dupa aia sa te pisi pe ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Astfel de cazuri reprezintă unul din principalele motive pentru care consider că un control psihiatric (sau măcar unul psihologic dar bine făcut) obligatoriu pentru profesori ar fi o măsură cât se poate de justă."

    Ieri am refuzat testul psihologic din astfel de motive, ca cele expuse mai sus. Este pentru prima dată când se întâmplă un astfel de refuz, dar trebuie să înceapă de undeva. Le-am spus clar că prin acceptare sunt de acord cu ceea ce se petrece, iar eu nu sunt.
    Din 1990, de când lucrez în sistem, s-a umplut paharul.
    Să nu ne mai prefacem că toţi suntem cei mai buni, cei mai frumoşi, cei mai deştepţi şi în realitate totul, sau aproape totul, este putred. Nu mă interesează consecinţele refuzului meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să-nţeleg că-n unele școli totuși se face - dar totul e doar de formă și fără niciun fel de substanță?
      Nu m-ar mira. Inclusiv evaluările elevilor s-au manelizat devenind un fel de formă fără fond - profii se fac că evaluează, elevii se fac că-s triști/veseli când află notele, timpul trece, leafa merge...

      Ștergere
  3. În toate şcolile din învăţămâtul românesc se face acest test. Rezultatele? Cât su t de reale? Se văd din înregistrarea de mai sus. Nu voi revoluţiona eu sistemul, dar nici nu voi înghiţi tot ceea ce mise pune în farfuria profesională.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails