miercuri, 30 ianuarie 2013

Votul universal nu-i bun. Cazul pentru votul cenzitar modern

De vreun an de zile (poate chiar un pic mai mult) am ajuns la concluzia că votul universal nu este o idee bună. De fapt, e probabil cea mai proastă idee de când votul a apărut ca opțiune de luare a deciziilor în paradigma etatistă. Însă n-am zis mare lucru pe subiectul ăsta până când n-am mai purtat niște discuții și cu alți oameni și până când n-am fost eu convins că pot măcar schița un model alternativ.
De ce trebuie să schițez un model alternativ? În primul rând, pentru că nu sunt adeptul Teoriei Critice - și deci nu critic ceva doar de dragul de-a critica. În al doilea rând, pentru că e puțin probabil ca statul să dispară cu totul ca instituție și concept. Da, vor da faliment mai multe state însă cum ne-cum (în principiu prin jaf sistematic instituționalizat) vor reapărea, din simplul motiv că mulți sclavi ai statului nu pot trece peste mentalitatea de sclav și suferă de sindromul Stockholm și sunt dispuși să apere statul. Sigur, mi-aș dori să dispară mâine statul. Sau astăzi. Când apăs butonul de publicare, statul să nu mai existe și acest articol să fie inutil. Dar clar asta nu se va-ntâmpla. Pe cale de consecință, trebuie să reconciliez într-un fel ideile mele cu faptul că puțină lume chiar înțelege inutilitatea statului.

Majoritatea cititorilor mei, dacă nu chiar toți, s-au gândit măcar o dată la faptul că votul universal nu-i bun și că ce minunat ar fi dacă cretinii n-ar avea drept de vot. Inclusiv leftiștii care încă mai citesc pe-aici au fantezii despre cum ar limita ei votul. Și e normal să fie așa. Și știți de ce? Pentru că până și leftiștii realizează în sinea lor că oamenii chiar nu sunt egali. Însă, leftiștii și în general suporterii statului, nu vor admite niciodată lucrul ăsta - pentru că le-ar submina toată poziția lor. Căci dacă oamenii nu sunt egali, atunci e clar că judecarea în grupuri de rasă, sex, „clasă” sau etnie e de porc. Și deci judecarea individuală e mai bună. Și uite-așa s-a dus dracului tot leftismul lor. De-aia nu vor recunoaște niciodată, chiar dacă unii dintre ei ajung s-o gândească!

De-a lungul istoriei votul n-a fost universal. De fapt, nici acum nu e chiar universal. N-avem nicio problemă să restrângem dreptul la vot celor bolnavi mintal sau celor care au comis anumite tipuri de infracțiuni (unele dintre ele totuși non-violente, dar mă rog, aici e altă discuție) - și asta prin lege. Nu mai vorbim prin practică.
Însă, de-a lungul istoriei, faptul că votul universal nu-i bun a fost luat ca axiomă. Unde s-a greșit însă de-a lungul istoriei, într-o oarecare măsură, a fost faptul că s-a decis după criterii arbitrare și/sau cretine cine să aibă drept de vot și cine nu. În foarte multe locuri de pe planetă dreptul la vot a fost intim legat de stagiul militar. Cine făcea armata și deci „servea patria” - avea și un cuvânt de spus în politica statului.
Argumentul de fond - și anume că trebuie să contribui cu ceva în societate ca societății chiar să-i pese de ce părere ai tu este unul bun. Problema e că contribuitul cu armata nu e chiar o idee bună din simplul motiv că în armată nu ajung neapărat cei mai inteligenți și mai productivi indivizi. Nu ajung acum, nu ajungeau nici atunci. De-aia era un criteriu cretin.
În alte zone, s-a folosit criteriul rasial - un criteriu bazat pe presupunerea că rasa X nu e productivă și deci nu ne pasă de ce părere au. Greșeala aici a fost exact gândirea de tip colectivist. Da, foarte probabil unii dintre membrii rasei X (chiar poate majoritatea) nu sunt indivizi productivi. Dar asta nu înseamnă nici că toți membrii rasei X (cea fără drept de vot) sunt neproductivi și deci nedemni de-o opinie informată și nici că toți membrii rasei Y (cea cu drept de vot) sunt toți productivi și demni de-o opinie informată.
Și din critica de mai sus a practicilor din trecut, e evident ce propunem acum.

Conduceți țara ca pe o firmă

Imaginați-vă că aveți o firmă. Nu o firmă mare. O firmă cu, să zicem 50 de angajați. Să zicem că aveți firma asta de vreo 10 ani și ați fondat-o alături de 3 prieteni și între timp ați mai primit între timp alți 7 asociați și, de dragul argumentului, să zicem că aveți toți participațiuni relativ egale în firmă.
Evident, în societatea pe acțiuni de mai sus, deciziile le luați voi ăștia 10 care ați adus parnosul în firmă și prin expertiza și productivitatea voastră ați dat scop firmei ducând-o spre prosperitate. Imaginați-vă că se decide în firmă ca angajații să aibă drepturi egale cu board-ul de conducere. Ce s-ar întâmpla? Păi e simplu:
În prima săptămână (aș zice chiar în prima zi, dar fie) angajații vor vota scurtaarea programului de lucru de la 9 ore la 7 ore pe zi, păstrând plata inițială, invocând „dreptul” la timp liber.
Peste încă o săptămână, angajații vor vota creșterea retribuției cu 20% și introducerea ca parte din program a unei pauze de o oră pe lângă pauzele obișnuite de 10-15 minute la fiecare două sau trei ore de lucru.
Peste alte două săptămâni, angajații vor vota dublarea zilelor de concediu de la 21 la 42 de zile lucrătoare pe an, plus al 13-lea salariu.
Peste alte două săptămâni, angajații vor vota scurtarea programului de lucru de la 7 ore (din care deja o oră jumate e pauză oricum) la 5 ore. Ei... deja firma se clatină la modul grav și dacă voi 10 veți încerca să le spuneți că o să vă duceți dracului toți și că măcar 6 ore să stea la muncă - îți vor arunca în față pastila cu „noi suntem ăia 80% - e democrație și majoritatea decide”. Așa că tu, supune-te și plătește-i! Că ei au „drepturi” și trebuie respectate, nu?
Peste încă o săptămână, supărați că v-ați opus majorității, angajații vor vota să vă dea afară.
Ei și peste încă o săptămână, adică la două luni de la „votul universal” firma dă faliment.

Vă sună cunoscut?

Exact așa s-antâmplat și cu țările. Toată lumea a avut drept de vot, statul i-a învățat pe neproductivi că-i va ține în spate pe spinarea celor productivi. Fast forward până în prezent, câteva generații mai târziu, și acum neproductivii au ajuns să miorlăie că nu-și permit o vacanță, chiar dacă n-au produs una de-un leu toată viața! Nu e o glumă. În UK, presa de stânga chiar deplânge cu lacrimi de crocodil o familie de paraziți sociali care se plâng că cei 1000 de lire pe lună plus „social housing” (adică casă pe bani publici) plus alte beneficii nu sunt suficiente și că nu-și permit și ei o vacanță ca tot omul măcar în Belize sau Portugalia și că maximum ce-și pot permite e să meargă cu cortul până-ntr-o pădure tot în Anglia - iar acolo să ajungă cu mașina lor personală. Și asta în timp ce cei care aleg să muncească în loc să stea cu mâna întinsă muncesc de sparg pentru 1000 de lire după care-s taxați cu 55%, pentru ca statul s-aibă bani să-i țină pe paraziți!
În prezent, majoritatea statelor europene sunt cam la a 7-a săptămână echivalentul din scenariul meu ipotetic cu firma și se îndreaptă vertiginos spre a 8-a și ultima săptămână. 

Cum se poate evita dezastrul? Păi simplu - dați drept de vot doar celor care chiar produc!
Să restrângem acum la România care, spre deosebire de Grecia, Portugalia sau Irlanda, se află undeva pe la sătpămâna a 5-a spre a 6-a în scenariul de mai sus. Adică au început cei productivi să-și cam dea seama ce fac neproductivii dar încep să cadă în monstruoasa greșeală de a nu pune piciorul în prag și de-a-i lăsa pe paraziți să ruineze stabilimentul și să-i afecteze așadar pe toți - productivi și neproductivi deopotrivă.
E plină presa românească de cazuri de indivizi analfabeți care au pus degetul pe listele electorale - pentru că nu puteau iscăli - dar care totuși au votat. Ei,... cum credeți c-au votat? Sau, mai corect spus, crezi că au habar pe cine au votat?
Clar analfabeții ar fi primii cărora ar trebui să li se retragă dreptul la vot. Păi la ce să ne pese de părerea lor când ei n-au avut bunul simț să-nvețe măcar să iscălească? Nu mai vorbim de înțelegere cât de cât decentă a politicii sau a modului cum funcționează societatea semi-modernă în care trăim.
Dar dincolo de analfabeți, e suficient să te uiți cum se comportă partidele și politicienii în campanie electorală pe la noi prin țară. Și aici vorbesc de toate partidele.
Ați auzit de vreun partid vorbind în campania electorală despre tăiat taxe? Eu nu. Ați auzit vreun partid în campania electorală adresându-se tinerilor cu propuneri de tipul „scutim tinerii sub X ani de taxe dacă se apucă de-o afacere”? Eu nu. Ați auzit vreun partid de la noi suflând o vorbă despre cum afacerile din România mai trebuiesc lăsate să și respire și că poate e totuși de-a dreptul porcesc să le taxăm cu 80% (cât e nivelul real de taxare în România)?
În schimb, câte partide ați auzit vorbind despre pensionari, asistați sociali, studenții bugetari de la bullshit studies sau angajații din aparatul bugetar? Păi... toate! De ce fac asta? Păi pentru că știu că de la ăia vor primi voturi mai multe. În România singurii oameni care contează cu adevărat în discursul politic sunt bugetarii și pensionarii - atât! Restul? Dă-i în pizda mamii lor! Să muncească și să plătească taxe ca să mai ținem niște paraziți care votează „cum trebuie” - iar dacă nu plătesc taxe îi etichetăm ca „evazioniști” și venim cu propuneri cretine precum trimiterea armatei să colecteze taxele.
Numai că ce să vezi - unii dintre noi chiar ajungem să ne mândrim că suntem evazioniști. Pentru că în momentul în care libertatea devine ilegală, doar infractorii sunt cu adevărat liberi.

Așadar, propunerea mea este un sistem de vot cenzitar modern, bazat pe un singur criteriu: să fii un individ productiv. Se mai poate discuta pe marginea noțiunii de „productiv” și cât de „productiv” e nevoie. Însă pe scurt, eu aș merge în primă fază pe varianta următoare: În ultimele 6 luni să fi produs tu mai mulți bani decât ai primit de la stat.
Sunt mulți care încasează și câte-un ajutor de la stat (indemnizație pe handicapuri imaginare, pensii de urmaș, pensii pe boli imaginare, etc. etc.) dar care produc și ei câte ceva. Modelul pe care-l propun ar rezolva problema atât pe termen scurt cât și pe termen lung - când toate ajutoarele vor fi luate la puricat și redusă drastic risipa de bani publici.
Datorită acestui criteriu, e lesne de înțeles că bugetarii nu vor avea drept de vot. Cum spuneam: conduceți țara ca pe o firmă! Bugetarii ce sunt? Angajații plătitorilor de taxe. Prin urmare, cum să fie angajații egali cu angajatorii? Nu! Lucrezi la stat? Atunci dansezi după cum îți spune angajatorul - adică cei care plătesc taxe.
De asemenea, este lesne de înțeles că o bună parte dintre studenții la buget nu vor avea drept de vot. Spun o bună parte pentru că există studenți la buget care produc în paralel în mediul privat mai mulți bani decât subvenția pe taxa de școlarizare de care beneficiază. Cinste lor! Restul, ar face bine să producă dacă vor să voteze!

Critici

Principala critică pe care o am la modelul pe care-l propun este că nu adresează situația particulară a unei părți dintre pensionari. Mai ales cei foarte bătrâni. Problema cu aceștia e că nu au avut opțiunea să opteze pentru o pensie privată. Prin urmare, nu pot să-i trag la răspundere pentru o alegere pe care nu o puteau face oricât ar fi vrut.
Acest grup este constituit din persoane care s-au născut mai devreme de 1960 (sau poate chiar 1955). Una din soluții ar fi introducerea unei excepții pentru acest grup pentru simplul motiv că acest grup n-avea cum să facă alte alegeri ca să evite pierderea dreptului la vot. Deși aștept și alte soluții din partea cititorilor.
O altă critică pe care o am la acest model este că ar costa un pic implementarea lui - întrucât la fiecare alegeri trebuiesc făcute noi liste electorale bazate pe analiza de productivitate. Deși aș zice că e un cost care merită plătit decât să continuăm pe drumul actual de turnat literalmente tone de bani publici în paraziți sociali care mai apoi se adună și votează cu partidul care să le dea și mai mult și implicit să-i fure pe cei productivi și mai mult.
Suficient cu părțile negative - căci sunt sigur că audiența leftistă se va ocupa de restul.

Ce ar aduce bun?

În primul rând ar elimina grosul de asistați sociali care în prezent reprezintă masa de manevră a partidelor. Aș spune că în principal a PSD - pentru că ei au fost dovediți de mai multe ori că au procedat astfel după model stalinist: „dacă mai vreți ajutoare sociale - marș toți la vot și votați X”. Însă nu e momentul să înjurăm doar PSD-ul și să-i scutim de scuipați pe politrucii care se dau „de dreapta” din PD-L și PNL dar care când au ajuns la putere au luat măsuri socialiste, precum alegerea de-a crește lefurile bugetarilor în loc să scadă din taxe.
În al doilea rând, ar determina pe o parte dintre cei care acum stau cu mâna întinsă să meargă la muncă. Sunt o grămadă de indivizi perfect capabili de muncă ce aleg să stea acasă nu pentru că-și permit (au un venit pasiv dintr-o afacere) ci pentru că statul le dă suficienți bani să stea pe cur în fotoliu și să-njure guvernul că nu-i dă mai mult.
În al treilea rând, ar motiva o mare parte dintre românii care acum nu merg la vot s-o facă întrucât atunci când știu că votanții sunt tot plătitori de taxe ca și mine, e mai probabil ca aceștia să voteze mai responsabil.
Și, nu în ultimul rând, ar pune puterea exact în mâinile celor care oricum țin societatea în spate, dar care acum n-au niciun drept - în mâinile indivizilor productivi.

Cum s-ar putea implementa în România?

În primul rând, trebuie modificată Constituția, în special această porțiune:
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
În opinia mea, acest alineat din Articolul I al Constituției trebuie să arate așa
România este un stat de drept, democratic, cu o economie liberă de piață, în care libertatea individuală, dreptul la proprietate, dreptul de a-și apăra proprietatea prin orice mijloace, libera dezvoltare individuală a personalității umane și dreptatea reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și a idealurilor indivizilor productivi și sunt garantate ca drepturi inalienabile.
În momentul în care acest alineat va suna cam așa, atunci abia vom putea spune că nu mai trăim într-un stat comunist. De asemenea, dacă prin Constituție vorbim de idealurile indivizilor productivi, atunci nu va fi nicio problemă să introducem un sistem de vot cenzitar modern.
Marele avantaj e că acest sistem nu avantajează bogații sau pe cei care produc puțin - ci doar îi avantajează pe cei care produc în detrimentul paraziților sociali. Altfel spus, cel care produce 300 de lei pe lună are drept la vot egal cu cel care produce 500000 de lei pe lună. Astfel, nu numai că evităm colapsarea într-o plutocrație feudală, dar încurajăm și pe alții să intre în rândul indivizilor productivi, astfel crescând competiția și, într-un final, competitivitatea - adică exact ceea ce e nevoie să existe într-o societate capitalistă funcțională.
Mai apoi, pentru ca acest model să fie corect cu toți indivizii productivi, trebuie să dispară din lege limita minimă de vârstă. Atâta timp cât adolescenții de 15 ani pot munci și deci sunt jefuiți de stat taxați, e perfect normal să poată și vota ca orice alt individ productiv.
De asemenea, calculul de venit produs în economia reală se va face după datele de la ANAF. E normal că dacă nu contribui cu impozite, atunci nu ești parte din clubul productivilor. Nu-mi place deloc asta dar, așa cum spuneam și în introducere, e un compromis pe care aș fi dispus să-l accept strângând un pic din dinți. Însă, privind din perspectivă statistă, modelul ăsta ar fi foarte bune că ar scoate la lumină o parte din economia neagră. Iar privind din perspectivă cinică, în felul ăsta garantat în maxim un ciclu electoral taxele o vor lua la modul grav în jos și astfel succesul personal va fi mult mai bine protejat și în sfârșit am începe să ne ocupăm ca țară și cu altceva decât refistribuirea sărăciei, redistribuire cunoscută și sub numele de „socialism”.
Ah... și nu în ultimul rând, dreptul de a fi ales va fi de asemenea supus aceluiași criteriu. Asta înseamnă că o bună parte din actualii politicieni nu s-ar califica - în frunte cu Remus Cernea care are o experiență în câmpul muncii mai mică decât a mea deși are o vârstă aproape dublă.

Alte ramificații

Pe termen mediu, acest sistem ar duce la o scădere drastică a taxelor precum și a cheltuielilor guvernamentale, ar duce la o scădere drastică a împrumuturilor și va încuraja o creștere economică sănătoasă. Spun pe termen mediu pentru că în primă fază cei care s-au obișnuit să stea pe cur acasă și să-i întreținem noi se vor revolta și-și vor cere „drepturile” - iar unora dintre ei chiar n-ai cum să le explici că nu există „dreptul” de a primi bani furați de la cei care-i produc, „dreptul” la o locuință pe banii altora, „dreptul” de a face bullshit studies la facultate pe bani publici, „dreptul” de a merge în stațiune pe bani publici, „dreptul” de a te plimba „gratis” cu transportul în comun pe spinarea celor câțiva care chiar plătesc sau „dreptul” de a nu fi concediat exact atunci când serviciile tale nu mai sunt necesare. N-ai cum să raționezi cu o parte dintre aceștia.
Prin urmare, va trebui negociat cu ei exact cum a făcut-o Margaret Thatcher cu minerii la mijlocul anilor 80.
Pe termen mediu se va ajunge la privatizarea sau externalizarea majorității serviciilor pe care în prezent statul are aproape monopol - cum ar fi educația, transportul feroviar, producția de energie electrică sau sistemul de sănătate.
Pe termen scurt (maxim 8 ani - minim 3), până când primele măsuri sănătoase vor intra în vigoare și economia va începe să se recupereze la modul real și sănătos, acest sistem ar aduce și o serie de alte tulburări sociale. Eu aș argumenta că nivelul acestora nu va fi deloc comparabil cu ce vedem în Grecia. Motivul pentru care cred asta e pentru că mulți greci s-au trezit că de la minim 800 de euro pe lună (timp de 13 luni - chiar 14 unii dintre ei) acum dacă mai prind 200 (timp de 12 luni) - deci o scădere de 75%. La noi însă, cu excepția bugetarilor care vor trebui concediați (adică circa 80% din actualii bugetari), mulți nu vor suferi scăderi drastice și brutale de nivel de trai

Comentarii finale

Nu o să pretind că ce-am scris aici e inatacabil. Dimpotrivă. Sunt convins că modelul poate fi perfecționat.
Însă e timpul să admitem o dată la nivel public ceea ce e mai mult decât evident: Și anume că oamenii nu au fost, nu sunt, nu vor fi și nici nu trebuie să fie vreodată egali.
De asemenea, e timpul ca România să înceteze să mai fie un stat socialist colectivist și valorile fundamentale să fie banii și proprietatea - nu umanismul după model idealisto-irațional și alte vrăjeli. Leftiștii o să-mi vină cu argumentul că oamenii sunt mai importanți decât proprietatea. Nu! Proprietatea e mai importantă decât viața infractorului. Punct!
E timpul ca sărăcia datoartă alegerii voluntare de a nu munci să aibă consecințe reale fatale.
Cel puțin jumătate dintre cei care primesc indemnizație de dizabilitate, indemnizație de hrană și alte ajutoare prin legea 448/2006 (legea persoanelor cu dizabilități), de fapt n-au nici pe dracu și pot munci! E timpul ca cifra de ajutorare a acestora să se transforme în zero.
De asemenea, e timpul ca unele dintre boli să nu mai fie acoperite de legea 448/2006 - cum ar fi, de pildă, virusul HIV. Nu se mai pune problema să iei HIV la dentist sau în spital (deci împotriva voinței și controlul individual). În plus, chiar presupunând că iei, ar trebui să fie responsabilitatea spitalului sau a doctorului/asistentei care se face vinovat - nu a societății ca întreg. Mai multă responsabilitate individuală și mai multă libertate individuală! Pe lângă virusul HIV, o mare parte din afecțiunile trecute ca „nevăzători” ar trebui scoase de pe lista de ajutoare de stat. La segmentul „nevăzători” e o întreagă mafie condusă de Asociația Nevăzătorilor din România. În mare parte ăia nu-s nevăzători - și nici măcar persoane cu probleme cu-adevărat grave de vedere.
La naiba, până și afecțiunea de care sufăr eu (moștenită) e încadrabilă ca grad de dizabilitate.

De asemenea, e timpul să readucem în practică definiția originală a termenilor „ajutor de șomaj” și „concediu de creștere a copilului”. Asta înseamnă zero lei pentru cei care toarnă copii deși n-au lucrat nici măcar o zi și 80% din leafă pentru cei care-au lucrat - oricât ar însemna asta. Nu cum e acum: dacă produci 5000 de lei pe lună sau 9000 - n-are nicio relevanță. Dacă intri în concediu parental statul îți dă înapoi din taxele tale tot 3400 de RON (pentru că ăsta e plafonul maxim). În schimb, dacă produci 200 de lei pe lună sau zero lei pe lună, statul îți dă tot 600 de lei (plafonul minim). Detalii despre legea imbecilă din domeniu - aici. Nu! Eu zic să coborâm pragul minim la zero lei și să abolim pragul maxim. În felul ăsta eliminăm stimulentul pentru cei neproductivi să toarne plozi pentru ajutor social și mărim stimulentul pentru cei productivi să ia o pauză și să crească un copil. Pe termen lung însă, ideal ar fi ca acest concediu de creștere a copilului să nu mai existe - și toată reposnsabilitatea să cadă pe umerii indivizilor ce decid să aibă copii - iar banii economisiți să fie folosiți în noi reduceri de taxe.
În prezent se acordă „ajutor de șomaj” celor care abia au terminat facultatea sau liceul. Ba chiar și celor care au terminat liceul dar n-au fost în stare să ia amărâtul ăla de Bac! Asta trebuie să dispară urgent. Ce-i aia ajutor de șomaj de stat degeaba? Ideal ar fi să nu existe deloc ajutor de șomaj - să fie tot sub responsabilitatea individuală de a economisi. Însă deocamdată ar fi bună și soluția micșorării numărului de beneficiari (începând cu cei care n-au contribuit un cent dar în prezent beneficiază).

De asemenea, trebuie urgent adresată problema găurilor din buget - Oltchim, CFR, Tarom, TVR și altele. Acestea trebuiesc de urgență după caz lichidate sau privatizate. Nicio companie privată nu rezistă atâta vreme cu pierderi atât de mari. Unde mai pui că aceste companii de stat au fost și „iertate” de niște datorii și oricum nu prea le au cu plătitul de taxe. Face cineva asemenea favoruri companiilor private? Nu. Și nici n-ar trebui s-o facă. Și-atunci de ce mă rog astea de stat ar fi mai cu moț?

Consider că aceste probleme vor fi într-o oarecare măsură rezolvate mai repede și mai eficient cu modelul propus. În plus, ar aduce în prim planul politicii românești teme care acum sunt eminamente tabu și care ar însemna sinucidere politică dacă un politician le-ar aminti fie și-n treacăt.

Acestea fiind spuse,
Să curgă înjurăturile!

30 de comentarii:

  1. Aaaa, si angajatii la stat platesc impozite. Pensionarii de asemenea platesc impozite.
    Angajatii de la stat pot argumenta ca si ei sunt productivi, salariul lor fiind plata unui serviciu adus populatiei.
    Pensionarii pot argumenta ca nu sunt platiti de la buget ci dintr-un fond de pensii, cea ce in teorie e si adevarat.

    In plus e total nerealist sa te astepti ca o astfel de schimbare sa se faca pasnic, ar insemna ca o buna parte din populatie sa voteze anularea propriului drept de vot. Asta in conditiile in care un astfel de vot ar fi macar in principiu posibil, cea ce nu e intrucat Constitutia previne expres un astfel de vot prin:
    "ARTICOLUL 152 - Limitele revizuirii
    (1)
    (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora. "
    Asa ca ramane toar alternativa revolutiei.
    Prin revolutie e la fel de putin probabil pentru ca tocmai cei ce ar avea puterea sa schimbe lucrurile sunt cei ce ar avea si interesul sa pastreze status quo-ul, adica armata si politia. Fara atragerea acestor institutii de partea revolutionarilor orice revolutie e moarta din fasa.

    Ramai cu un sistem ce functioneaza bine in teorie dar imposibil de aplicat practic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pensionarii și bugetarii nu plătesc impozite - pentru că ei nu produc bani. În fond, doar li se oprește din banii pe care ar trebui să-i primească (dacă n-ar exista impozite) și banii ăia sunt opriți de angajator - adică statul - iar statul are de la bun început banii ăia prin jefuirea indivizilor productivi.

      Sunt de acord că o revizuire pașnică a constituției în direcția dorită de mine e destul de problematică. Însă, pe de altă parte, în caz de lege marțială, Constituția poate fi modificată și fără votul maselor.

      Ștergere
    2. Auzi, nu produc bani... Tu produci bani? Ma indoiesc, cel mai probabil produci bunuri sau servicii a caror valoare e cuantificata in bani. Si bugetarul produce un serviciu, profesorul educa elevii, medicul vindeca pacienti, judecatorul solutioneaza conflictele, politistul asigura ordinea samd. Nu poti sa spui ca aceste activitati nu sunt servicii pentru ca iti reamintesc de discutiile noaste anterioare pe marginea utopiei anarho-capitaliste cand tu sustineai ca toate aceste activitati enumerate mai sus vor fi preluate de catre firme private. Firmele private nu sunt organizatii caritabile ci urmaresc profitul, punand la dispozitia clientilor niste servicii contra cost deci produc bani.

      "Însă, pe de altă parte, în caz de lege marțială, Constituția poate fi modificată și fără votul maselor." Acelasi articol prevede expresinterzicerea revizuirii constitutiei in timpul starilor exceptionale. In plus tu chiar crezi ca o sa reusesti vreodata sa convingi niste militari, stii tu, bugetari adica, sa preia puterea prin forta ca apoi sa o cedeze de buna voie celor ce vor sa le rapeasca drepturile? Sa fim seriosi, asta e ca si cum niste comunisti s-ar fi dus la "chiaburi" sa le zica:
      -Domnilor, noi credem ca avem un model de stat mai bun decat asta bazat pe capitalism, noi ii zicem comunism, si dorim sa ne ajutati sa-l implementam. Nu trebuie decat sa ne cedati noua, in numele poporului, proprietatile dumneavoastra urmand ca de acum incolo noi, clasa muncitoare, sa decidem ce cum cand si unde mancati sau futeti.

      Total nerealist.

      Ștergere
  2. Votul nu trebuie restrâns, votul trebuie desființat.
    În altă ordine de idei, febra nu scade dacă ții termometrul sub braț.
    Vorbești de cohortele de bugetari, uitând de "privații" care derulează afaceri cu statul ...
    Și da, tu crezi că neajutorații sunt așa fiindcă așa vor ei? Chiar crezi asta? Nu, ei sunt așa fiindcă așa au fost învățați să fie. "Ai carte, ai parte" - întru totul de acord, dar școala nu e "carte", e diplomă. Și unii dintre cei pe care îi blamezi atât merită o compensație ... înțelegi? Era o poveste, un om se plângea de sărăcie, și altui i-a zis: da-mi ochii și-ți dau un kil de aur ... Înțelegi? După ce ai trecut printr-un sistem educațional care ți-a distrus complet direcția, nu meriți, oare, o compensație? Ei, aici ar trebui umblat, dar nu cred că se va încumeta nimeni, niciodată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Votul nu trebuie restrâns, votul trebuie desființat.” - Sigur, ideal ar fi să nu mai existe stat și deci să nu mai fie nevoie de „vot” așa cum îl știm în prezent. Însă asta e cvasi-imposibil la ora actuală, după cum am scris și în introducere și e genul de compromis pe care-aș fi dispus să-l accept, deși strângând din dinți.
      „Vorbești de cohortele de bugetari, uitând de "privații" care derulează afaceri cu statul ...” - N-am uitat de ei, doar i-am inclus tot la „bugetari”. Sub modelul meu, implicarea statului în domenii costisitoare ar scădea masiv în câțiva ani. Pe cale de consecință, vor dispărea și genul ăsta de „privați” care fac lucrări la preț triplu față de media pieței.
      „Și da, tu crezi că neajutorații sunt așa fiindcă așa vor ei? Chiar crezi asta? Nu, ei sunt așa fiindcă așa au fost învățați să fie.” - Am și spus deja că unii sunt așa fiindcă așa au fost învățați să fie. Însă vor trebui să se adapteze. Nu se adaptează? Nicio problemă - au dreptul de-a muri de foame.

      „"Ai carte, ai parte" - întru totul de acord, dar școala nu e "carte", e diplomă.” - De acord. De-aia cred că sistemul educațional va trebui privatizat.

      „Și unii dintre cei pe care îi blamezi atât merită o compensație ... înțelegi?” - Aici nu sunt de acord. De ce să merite o compensație? Sunt eu de vină? Nu. Și-atunci de ce să fiu eu jefuit ca ei să fie compensați? Am crescut sub același nivel - eu m-am adaptat, ei nu. Ce vină am eu că nu s-au adaptat? Oamenii nu sunt egali! Asta e principala premiză de la care plec în orice analiză!

      „După ce ai trecut printr-un sistem educațional care ți-a distrus complet direcția, nu meriți, oare, o compensație?” - Nu. Și eu am trecut prin același sistem educațional. Mie de ce nu mi-a distrus-o? Pentru că nu am permis asta. Unora le-a distrus-o (parțial sau total). De ce? Pentru că OAMENII NU SUNT EGALI - și nici nu trebuie să fie egali!

      Ștergere
  3. Pana la un punct este destul de interesant ceea ce propui tu aici, desi sincer sa fiu nu-mi inchipui prea bine cum ar arata in final societatea dorita de tine. Dupa mine mergi putin cam prea departe si te apropii de o stare foarte instabila, care ar degenera in anarhie.
    Oricum, in general sunt de acord cu premizele de la care pleci (oamenii nu sunt egali, sistemul politic actual e nefunctional, etc).
    Problema e ca o astfel de schimbare nu are cum avea loc in situatia actuala, pur si simplu pentru ca cei care chiar ar fi interesati de asa ceva sunt prea putini. O astfel de miscare ar defavoriza initial 80%-90% din populatie, pentru ca singurii care imi inchipui ca ar dori asa ceva sunt doar oamenii relativ tineri, din asa-zisa clasa de mijloc (desi termenul e cam nepotrivit pentru ce exista azi in Romania). Eu, de exemplu, ma incadrez in general in profilul individului care ar sustine teoretic astfel de masuri, numai ca toate celelalte persoane apropiate mie ar fi drastic afectate (parintii mei: pensionar + bugetar, prietena: bugetara). Astfel, desi eu personal poate as beneficia de noile conditii, as fi fortat sa sustin niste oameni care si-ar pierde veniturile, iar in final si mie ar ajunge sa-mi fie mai rau decat acum.
    Poate, in loc de o schimbare atat de brusca, s-ar putea actiona treptat. De exemplu, s-ar putea incepe cu propunerea ta legata de banii primiti la nasterea copiilor si cu desfiintarea multor tipuri de ajutoare sociale (multe sunt obtinute ilegal chiar si inconditiile legilor extrem de permisive de azi).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Dupa mine mergi putin cam prea departe si te apropii de o stare foarte instabila, care ar degenera in anarhie.” - Și ce-i rău în asta? Anarhia în sine nu e neapărat rea - depinde de oamenii care o impun. Însă, dincolo de asta, răul trebuie tăiat de la rădăcină, înainte să suferim toți.

      „Problema e ca o astfel de schimbare nu are cum avea loc in situatia actuala, pur si simplu pentru ca cei care chiar ar fi interesati de asa ceva sunt prea putini.” - Ești sigur că-s atât de puțini? Uită-te pe prezența la vot la ultimele 5-6 scrutine electorale. Cei care nu s-au prezentat sunt majoritari. Nu cred că-s atât de puțini.

      „O astfel de miscare ar defavoriza initial 80%-90% din populatie, pentru ca singurii care imi inchipui ca ar dori asa ceva sunt doar oamenii relativ tineri, din asa-zisa clasa de mijloc (desi termenul e cam nepotrivit pentru ce exista azi in Romania).” - Nu chiar. Gândește-te că evaziunea fiscală e la cote astronomice. Astfel că statisticile guvernamentale nu mai sunt chiar corecte. Sunt deja destul de mulți oameni care și-au băgat picioarele de tot în stat și se descurcă fără să le mai pese.

      „Eu, de exemplu, ma incadrez in general in profilul individului care ar sustine teoretic astfel de masuri, numai ca toate celelalte persoane apropiate mie ar fi drastic afectate (parintii mei: pensionar + bugetar, prietena: bugetara).” - Bugetarii mai răsăriți deja se descurcă și se vor descurca din ce în ce mai bine în următorii ani. Bugetarii mai puțin răsăriți nu se descurcă, dar asta e categoria de care nu-mi pasă oricum. Adică ce, vrei să-mi spui că prietena ta nu s-ar descurca în mediul privat? Dacă nu, viața-i dură! Oamenii nu sunt egali.

      „Astfel, desi eu personal poate as beneficia de noile conditii, as fi fortat sa sustin niste oameni care si-ar pierde veniturile, iar in final si mie ar ajunge sa-mi fie mai rau decat acum.” - Cine te-ar forța? Eu, sau „Statul” sigur nu.
      „Poate, in loc de o schimbare atat de brusca, s-ar putea actiona treptat.” - Până și modelul meu implică schimbări treptate - că doar nu-ți închipui că-ntr-o zi poți schimba (și abroga, după caz) toate legile care trebuiesc controlate pentru a impune modelul meu.

      „De exemplu, s-ar putea incepe cu propunerea ta legata de banii primiti la nasterea copiilor si cu desfiintarea multor tipuri de ajutoare sociale (multe sunt obtinute ilegal chiar si inconditiile legilor extrem de permisive de azi).” - De acord. Problema e că sub actuala paradigmă NICIUN politician nu are nici interesul și nici cojones-ul necesar pentru a se apuca să facă asta. NICIUNUL. Băsescu s-a lăudat că face asta. A făcut? Evident, nu. Prin obedientul Boc a mai crescut un pic taxele pe noi ăștia productivi și prin forfetar a măcelărit jumătate din firmele mici.
      Tăriceanu, liberalul lui pește prăjit s-a lăudat că face ceva de genul ăsta. A făcut? Evident, nu. Ba dimpotrivă - a tixit statul cu sute de mii de bugetari care n-aveau ce căuta acolo de la bun început.
      De-aia spun că TOATE partidele românești sunt colectivist-socialiste și tot de-aia spun că e puțin probabil să se-ntâmple astfel de modificări sub actuala paradigmă.

      Ștergere
    2. "Și ce-i rău în asta? Anarhia în sine nu e neapărat rea - depinde de oamenii care o impun. Însă, dincolo de asta, răul trebuie tăiat de la rădăcină, înainte să suferim toți."

      Pai tocmai asta e, ca in anarhie nu impune nimeni nimic, avem de-a face cu legea junglei (mai mult sau mai putin), ceea ce nu va conveni practic nimanui. Ne place sau nu, specia noastra nu prea e mare amatoare de libertate si responsabilitate individuala si nici nu s-a dovedit foarte capabila sa rezolve situatiile complicate prin metode pasnice si rationale. Oricum, un sistem anarhic este doar temporar, el se va transforma inevitabil intr-unul "regulat". Iar dintr-o anarhie nu ar rezulta un sistem libertarian, ci variante ale feudalismului si fascismului/comunismului.

      "Ești sigur că-s atât de puțini? Uită-te pe prezența la vot la ultimele 5-6 scrutine electorale. Cei care nu s-au prezentat sunt majoritari. Nu cred că-s atât de puțini."

      Dupa parerea mea, gresesti daca-ti inchipui ca cei care nu s-au prezentat la vot au facut-o pentru ca ar dori ceva in genul masurilor pe care le propui tu. Absentii la vot sunt din toate categoriile sociale. Aproape jumatate din pensionari nu voteaza, de exemplu, si la fel e si in mediul rural. Oamenii astia nu voteaza din dezamagire, neincredere, dezinteres, etc. Ne-ar placea noua sa ne inchipuim ca absentii sunt libertarieni, dar cei mai multi nu sunt.

      "Nu chiar. Gândește-te că evaziunea fiscală e la cote astronomice. Astfel că statisticile guvernamentale nu mai sunt chiar corecte. Sunt deja destul de mulți oameni care și-au băgat picioarele de tot în stat și se descurcă fără să le mai pese."

      Evaziunea fiscala in sine nu inseamna nimic, nu cred ca poate fi folosita ca un indiciu in felul in care o folosesti tu. Sigur ca taxele sunt foarte mari si ca foarte multi cauta tot felul de metode pentru a plati cat mai putin la stat, dar ceea ce spui tu trece cu mult de o simpla scadere de taxe.

      "Cine te-ar forța? Eu, sau „Statul” sigur nu."

      Evident ca nu m-ar putea "forta" nimeni sa fac asta, dar daca parintii mei ar ajunge sa nu aiba bani de intretinere si mancare, ar trebui sa-i las sa moara pur si simplu, pentru ca "viata-i dura"? Tu asa ai proceda? Ma indoiesc.

      "De acord. Problema e că sub actuala paradigmă NICIUN politician nu are nici interesul și nici cojones-ul necesar pentru a se apuca să facă asta. NICIUNUL."

      Parerea mea e ca actuala paradigma de stanga nu poate fi schimbata intr-un mod "normal", pentru ca nici politicienii, nici majoritatea populatiei si nici patura de oameni foarte bogati (care sunt asa in principal pentru ca fac afaceri cu statul, si asta e in general valabil peste tot, nu numai in Romania) nu doreste asa ceva.

      Ștergere
  4. În primul rând votul universal este o măsură liberală ;) Liberalii l-au introdus în toate statele lumii și tot ei îl susțin. Sunt însă de acord cu propunerea ta de a reduce din cei care să aibă dreptul să voteze. Alienații mintali, proștii, omizile sociale trebuie excluse de la acest drept. dar ce ai frate cu bugetarii care chiar muncesc? Eu de exemplu sunt medic de urgență la SMURD. Sunt plătit în proporție de 100% din bani publici pentru munca mea. Doar că eu nu stau degeaba și tai frunză la câini ci produc ceva și anume sănătate pentru semenii mei. Ar putea curge multă cerneală despre cât de prost e gândit sistemul sanitar românesc acum și cât de util ar fi liberalizarea lui și trecerea la asigurări private în dauna tratării tuturor omizilor care nu contribuie cu nimic. Sunt zile când consum medicamentele sau serurile (și așa puține) pe curul boschetarilor sau țiganilor care n-au muncit o zi în viața lor și când vine un cetățean serios pentru că chiar are o problemă medicală numai am cu ce-l trata. Dar în camera de gardă la urgențe se muncește pe rupte Lucian, nu se beau cafele. Merg la program 7 ore pe zi și fac gardă de 24 de ore odată la 5 zile. Socotește dar singur cam câte ore muncesc lunar. Deși sunt plătit din bani publici, deci cumva și din buzunarul tău, consider că eu muncesc pentru banii ăștia așa că îndrăznesc să consider că mă încadrez în cei care ar trebui să aibă drept la vot. Și de asemenea gândește-te și la care nu pot fi altceva decât bugetari. Poate exista poliție privată a lui nea Vasile, armată privată a lui nea Ghiță sau instanțele judecătorești ale lui nea Pandele? Ce eficacitate ar avea și cât ar mai sluji ele scopului pentru care există? Și bugetarii muncesc și fac ceva pentru statul ăsta (nu toți, unii sunt omizi, dar prin prezentarea ta ne cam băgai pe toți în aceași oală). Iar muncă suplimentară undeva în privat numai pot face să știi. Când muncesc cum muncesc și ajung uneori acasă cu ochii în pahar nu-mi mai arde să mai îmi iau al doilea job. Totuși, până la urmă sunt și eu om și vreau să mă bucur de viața asta. E mai important să-mi trăiesc viața și să mă bucur de ea decât să muncesc ca un nebun 40 de ani ca să mă simt bine la bătrânețe că am adunat avere. Știi că am gândire liberală și că mi-aș dori un stat liber, cu o economie liberă și cu șansa fiecăruia să își trăiască viața pe care el și-o construiește, dar parcă nu mă încadrez așa la dreapta cum te situezi tu. Și liberalii pot fi mai de dreapta sau mai de stânga (dar toți la dreapta eșicherului politic). Eu poate sunt un liberal mai apropiat de centru (așa cum erau liberalii originali, când s-a înființat ideea liberalismului, pe vremea lui Brătianu). Să dea Dumnezeu să avem curând o țară liberală, o țară de dreapta, dar îmi doresc un stat de dreapta nu o anarhie de dreapta ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „dar ce ai frate cu bugetarii care chiar muncesc?” - N-am nimic cu ei. Doar să muncească în privat.

      „Eu de exemplu sunt medic de urgență la SMURD. Sunt plătit în proporție de 100% din bani publici pentru munca mea.” - Privatizăm SMURD-ul. Oricum sistemul sanitar românesc trebuie privatizat de urgență. Asta dacă mai vrem să mai avem sistem sanitar. Dacă nu, în curând vom avea sistem sanitar la fel de bun ca cel din Coreea de Nord - adică va exista dar va lipsi cu desăvârșire.

      „Ar putea curge multă cerneală despre cât de prost e gândit sistemul sanitar românesc acum și cât de util ar fi liberalizarea lui și trecerea la asigurări private în dauna tratării tuturor omizilor care nu contribuie cu nimic.” - Nu trebuie multă cerneală. Privatizarea e soluția. Orice face guvernul, privatul o face mult mai bine. Și-asta-i tot.

      „Sunt zile când consum medicamentele sau serurile (și așa puține) pe curul boschetarilor sau țiganilor care n-au muncit o zi în viața lor și când vine un cetățean serios pentru că chiar are o problemă medicală numai am cu ce-l trata.” - Toate astea sunt consecințe ale sistemului sanitar de stat.
      „Dar în camera de gardă la urgențe se muncește pe rupte Lucian, nu se beau cafele.” - La tine. Pot să te duc de mânuță în câteva spitale din România unde se beau cafele. De-aia vreau privatizare. Unde se muncește serios, vor rezista și în sistem liberalizat. Unde nu, vor da faliment și cu-asta basta.

      „Și de asemenea gândește-te și la care nu pot fi altceva decât bugetari.” - Nu, la asta nu vreau să mă gândesc. Nu mă interesează categoria aia de oameni. Chiar deloc. Uite, în Elveția de pildă politicienii (cei din parlamentele cantonale sau din primării) nu sunt plătiți deloc. Fac totul din dorința de a ajuta comunitatea. Ei bine, cine chiar vrea să fie polițist și să ajute comunitatea, o poate face, plătit fiind, dar fără drept de vot. Atâta vreme cât ești angajatul comunității, nu decizi tu ce să se facă cu banii comunității. E atât de simplu.
      „Și bugetarii muncesc și fac ceva pentru statul ăsta (nu toți, unii sunt omizi, dar prin prezentarea ta ne cam băgai pe toți în aceași oală).” - Bugetarii care muncesc sunt excepția, nu regula. Și știi prea bine c-așa e. Iar bugetarii care muncesc se pot integra fără nicio problemă în domeniul privat. Restul, oricum trebuiesc concediați.

      „E mai important să-mi trăiesc viața și să mă bucur de ea decât să muncesc ca un nebun 40 de ani ca să mă simt bine la bătrânețe că am adunat avere.” - Păi și cine te oprește? Eu sigur nu. De fapt, asta poți face și sub actualul modern.

      „Știi că am gândire liberală și că mi-aș dori un stat liber, cu o economie liberă și cu șansa fiecăruia să își trăiască viața pe care el și-o construiește, dar parcă nu mă încadrez așa la dreapta cum te situezi tu.” - Trist. De-aia există stalinism, socialism modern, anarho-socialism, liberalism, conservatorism (de tip Thatcher) și conservatorism libertarian. Pe mine mă găsești la ultima categorie :).
      „Și liberalii pot fi mai de dreapta sau mai de stânga (dar toți la dreapta eșicherului politic).” - Mai mult de stânga. Până la urmă, e deja evident că „a treia cale” nu funcționează. Alegerea e simplă: Comunism sau capitalism? Eu am ales. E rândul tău.

      „Să dea Dumnezeu să avem curând o țară liberală, o țară de dreapta” - Unul din partenerii mei de afaceri care e creștin numai cu numele are o vorbă: „No lasă că până la Dumnyezo te mănâncă sfinții”
      Eu, ca ateu, clar n-am să las pe mâna vreunui (Dumne)zeu să îmi dea din cer o țară de dreapta.

      Ștergere
  5. In principiu ideea e buna, dar mai trebuie rafinata, poate sa mai largesti ce intelegi prin conceptul de cetatean productiv, nu cred ca te poti opri doar la bani. Ce faci cu medicii, cu profesorii? Daca sunt bugetari, tu zici sa ii dai la o parte. OK, dar oamenii aia produc ceva de valoare: educatie, sanatate. Problema sta in sistemul educational sau de sanatate in care ei sunt siliti sa "evolueze" si in care au acelasi salariu si daca sunt praf, si daca sunt niste genii. Un medic salariat la privat ar avea dreptul sa voteze in sistemul tau, dar unul la stat nu?

    Acum ma intorc la chestia cu handicapatii care primesc ajutoare sociale. Ai doua optiuni: ori nu mai dai ajutoare deloc deloc, si atunci oamenii infirmi pe bune cam mor sau sunt sustinuti de rudele lor (daca au, daca nu ...ghinion). Ori lasi niste ajutoare sociale pentru ei acolo si atunci o sa ai si niste "lipitori" in sistem care nu ar trebui sa fie acolo. Nu ai cum sa nu ii ai, cat timp coruptia e sistemica si la toate nivelele.

    M-ar interesa sa vad parerea ta despre cum se poate opri coruptia endemica in societate. Dar, te rog, nu incepe cu privatizari masive si cu modelul ideal al firmei. Coruptia nu vine pentru ca oamenii sunt bugetari sau platiti de stat. Coruptia e si la privat, si nu ma refer doar la afacerile cu statul. Ma refer la angajatii "la gri" care sunt platiti cu salariul minim si iau restul in mana. Angajatii umiliti de patron, tinuti peste program si mereu amenintati ca sunt dati afara daca cracnesc. Si nu, patronii nu fac asta doar pentru ca sunt taxele mari la stat. Ar face-o si cu taxe mici, doar pentru profit. Daca nu le convine angajatilor, sa plece la alt patron, asta e raspunsul standard. Doar ca pe o piata libera nu prea sunt locuri de munca pentru toata lumea. Ma refer la oamenii peste 50 de ani, de pilda. Pe aia nu ii angajeaza nici dracu, nu se stie de ce, desi multi sunt in stare sa lucreze.

    Deci ce faci cu cei ne-angajabili si cu infirmii pe o piata libera? Legile le fac doar productivii si am impresia ca lor nu o sa le pese de astia, ca nu le aduc nici un profit. Ii lasi sa iasa total in afara societatii, devenind posibil infractori? Pentru ca, daca da, per total s-ar putea sa iti creasca urias costurile cu securitatea ca sa te aperi de ei... Nu spun ca ajutoarele de somaj rezolva ceva, dar iti trebuie o alternativa ca sa ii tii sub control.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „poate sa mai largesti[...] conceptul de cetatean productiv, nu[...] doar la bani. Ce faci cu medicii, cu profesorii?[...]in sistemul educational sau de sanatate [...]ei sunt siliti sa "evolueze" si[...] au acelasi salariu si daca sunt praf, si daca sunt niste genii.” - Sunt de acord cu tine, dar de-aia am și spus că sistemul medical trebuie privatizat. La fel și cel educațional.

      „Un medic salariat la privat ar avea dreptul sa voteze [...], dar unul la stat nu?” - Nu va mai exista medic de la stat. Oricum și acum majoritatea medicilor competenți au și un cabinet privat. Iar situația va merge în direcția asta din ce în ce mai mult - indiferent dacă cineva ia în considerare ideea mea vreodată sau nu.

      „Ai doua optiuni: ori nu mai dai ajutoare deloc deloc, si atunci oamenii infirmi pe bune cam mor sau sunt sustinuti de rudele lor [...]. Ori lasi niste ajutoare sociale pentru ei acolo” - Pentru asta există deja precedent în Europa - abordarea Thatcher. Descentralizare și încurajarea susținerii infirmilor de către familie sau de către comunitățile locale - și nu de Guvernul central. În plus, uiți din ecuație ONG-urile. Și în prezent sunt destul de multe ONG-uri (ce trăiesc din donații în mare parte) care se ocupă de ajutorarea celor fără venituri. În momentul în care impozitele sunt mici (sau inexistente), indivizii vor avea mai mult venit la discreție - iar unii vor fi și tentați să doneze mai mult. Eu nu cred că guvernul ar trebui să aloce bani pe cauzele preferate ale unora. Și eu am cauzele preferate, și tu ai cauzele preferate. E timpul să ne finanțăm fiecare pe banii noștri cauzele preferate - nu pe banii altora care nu dau doi bani pe cauza noastră.

      „M-ar interesa sa vad parerea ta despre cum se poate opri coruptia[...]. Coruptia e si la privat[...] Ma refer la angajatii "la gri" care sunt platiti cu salariul minim si iau restul in mana.” - E cea mai bună practică. Impozitele sunt URIAȘE în prezent. Deci trebuie să fii cretin ca firmă să mai plătești angajații la modul real și transparent. Genul ăsta de evaziune apare când impozitele devin insuportabile. Iar în prezent impozitele sunt de-a dreptul confiscatoare.

      „Angajatii umiliti de patron, tinuti peste program si mereu amenintati ca sunt dati afara daca cracnesc.” - Așa, și? Angajatului dacă nu-i convine poate să plece. Banii mei, firma mea, regulile mele. Nu-ți convine? Afară!

      „Si nu, patronii nu fac asta doar pentru ca sunt taxele mari la stat. Ar face-o si cu taxe mici, doar pentru profit.” - Ei na, i-auzi? Păi dac-ar fi așa, atunci n-ar corela nivelul de evaziune fiscală cu taxele mari. Ai fost vreodată angajator? Eu da. Și știu cum e.

      „Daca nu le convine angajatilor, sa plece la alt patron, asta e raspunsul standard.” - Exact!
      „pe o piata libera nu prea sunt locuri de munca pentru toata lumea.” - Așa, și? Unde scrie că toată lumea trebuie să aibă un loc de muncă? Ție ți-ar conveni să te oblige guvernul să fii abonat la RDS/RCS? Nu! Ei, așa e și cu angajatul. Angajatul e un serviciu pe care eu angajator îl cumpăr. Când nu-mi mai trebuie, renunț la serviciu. E atât de simplu.

      „oamenii peste 50 de ani[...] Pe aia nu ii angajeaza nici dracu, nu se stie de ce” - Îți zic eu de ce. Pentru că cei de peste 50 de ani vin cu o serie de riscuri uriașe pentru firmă. Statul practic mă obligă pe mine angajator să-l țin pe cel de peste 50 de ani angajat indiferent dacă mai am nevoie de el sau nu. Singura șansă să-l concediez e să dau faliment. Modelul e copiat din Ungaria. http://andorjakab.blog.hu/2012/01/06/this_is_why_i_don_t_give_you_a_job
      Citește cu atenție articolul ăla căci exact așa stau lucrurile și în România. Statul i-a făcut neangajabili pe oamenii ăștia!

      „Deci ce faci cu cei ne-angajabili si cu infirmii pe o piata libera?” - Să-i îngrijească familiile, ONG-urile - oricine numai statul pe banii furați de la productivi nu! În articolul ăsta nici n-am pomenit încă de abolirea integrală a ajutoarelor pentru infirmi. Deși asta va trebui să se întâmple până la urmă.

      Ștergere
  6. As introduce si un test de IQ, iti dau ca exemplu Becali: are bani dar nu ar trebui sa aiba drept de vot, mai ales sa faca legi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmmm... asta cu testul de IQ o aud foarte des. Sincer, prefer compromisul cu Becali (care oricum e unul singur - și nu are rost să facem categorie separată pentru el). Și știi de ce? Becali de bine de rău e un individ productiv.
      Acuma cu făcutul legilor, e altă poveste. El a ajuns pe unde-a ajuns în mare parte pe voturile neproductivilor. Pe cale de consecință, sub modelul meu Gigi n-ar mai ajunge în niciun parlament.

      Ștergere
  7. In primul rand intrebi:
    Ați auzit vreun partid în campania electorală adresându-se tinerilor cu propuneri de tipul „scutim tinerii sub X ani de taxe dacă se apucă de-o afacere”?

    Da! Emil Boc a propus asta. E o tampenie etatista pentru ca ofera avantaje nejustificate unui grup de oameni (de ce trebuie stimulat un tanar de 25 ani absolvent de SNSPA si nu un om care are 2 firme profitabile care vrea sa-mi mai deschida una?).

    Modelul tau este foarte costisitor de implementat si, mai ales, gestionat. De aceea o solutie ar fi sa aibe drept de vot doar cei care au castigat de-a lungul anului 1.5 din salariul mediu pe economie. In felul asta politicienii n-ar mai fi stimulati sa propuna marirea salariului minim pentru ca se reduce masa de votanti. Desigur asta inseamna ca politicienii vor avea tot interesul sa reduca salariul minim; poate chiar sa-l faca zero. Caz in care probabil ca criteriul ar trebui sa fie ceva de genul: voteaza cei ce au obtinut venituri de cel putin 75% din salariul mediu pe economie.

    Cred ca votul universal ar putea fi pastrat daca se limiteaza prin lege procentul din PIB pe care statul il poate lua prin impozitare la 10% iar bugetul pe 1 an nu poate depasi 10% din taxele colectate pe anul anterior. Concret: daca in 2012 PIB-ul a fost de 10 miliarde euro statul are dreptul sa ia 1 miliard; indiferent de prognoze bugetul pe 2013 se poate fundamenta pe surse mai mari de 1.1 miliarde. Daca in 2013 PIB-ul este de 13 miliarde si taxele sunt 1.3 miliarde statul va avea dreptul sa mute sumele reportate in anul viitor. In momentul in care exista 2 ani consecutivi cu deficit bugetar se organizeaza alegeri anticipate iar membri guvernului care au condus in acest timp nu mai au dreptul sa fie membri in guvern timp de 10 ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc că nu i-am urmărit campania lui Boc la sânge. Poate a zis - nu te contrazic. Oricum, nu s-a-ntâmplat la modul real. Deci argumentul meu de fond oricum rămâne în picioare.

      Eu susțin desființarea salariului minim pe economie. Însă criteriul propus de tine cu „75% din salariul mediu pe economie” exclude mai mulți oameni decât criteriul meu. Sub modelul meu, un adolescent de 16 ani care ia 42 de lei alocație din bani publici dar face 300 de lei pe lună lucrând part-time are dreptul la vot. Sub propunerea ta, nu are dreptul la vot. Ceea ce nu-i prea ok.
      Ba mai mult, dacă cineva rămâne șomer și ia 400 de lei (să zicem) indemnizație de șomaj dar face 500 de lei pe lună venit pasiv (să zicem din poker, cont de afiliat, dividente, card Lyoness - orice!) - sub modelul meu acea persoană are în continuare drept de vot. Însă, sub modelul tău nu ar avea drept de vot.

      Scopul final al modelului meu nu este micșorarea la modul grav a masei de votanți - ci legarea dreptului la vot de productivitate, de muncă. Nu muncești? Atunci nu ne pasă ce părere ai despre cum trebuie cheltuiți banii publici.

      Un stat de 10% ar fi foarte bun - însă asta chiar nu se poate realiza peste noapte, deși admit că ar fi minunat.

      Ștergere
    2. Nici scopul meu nu este sa reduc neaparat numarul de votanti, 75% din salariul mediu este o cifra "din burta". In primul rand ajutorul de somaj ar trebui desfiintat (din mai multe motive pe care nu le expun aici din lipsa de timp). Veniturile obtinute din asigurari n-ar trebui considerate venituri pentru ca sunt asociate unor evenimente neprevazute. Spre exemplu, daca un om fara serviciu are asigurare pe locuinta si-i ia foc banii de asigurare nu-i vor acorda dreptul de vot in anul respectiv. Venituri din activitati productive inseamna: salarii, drepturi de autor etc. Nu as include nici macar dividendele aici din 2 considerende: cei care traiesc foarte bine din dividende au alte moduri in care influenteaza "viata cetatii" si isi fac vocea auzita, cei care au si alte surse de venit vor avea si un salariu care sa le asigure dreptul de vot.

      Trebuie sa accepti ca nici un sistem nu va fi perfect iar unii oameni vor avea drept de vot pe nedrept iar altii care sunt indreptatiti nu vor avea. Sistemul tau, desi reduce foarte mult probabilitatea de erore, este foarte costisitor. Avand in vedere ca alegeri sunt o data la 4 ani nu vad motive pentru existenta unei agentii permanente care sa monitorizeze "dreptul de vot" al celorlalti.

      Ștergere
  8. Ar mai trebui adaugat si altceva atunci: statul sa nu mai garanteze investitiile riscante ale bancilor si sa nu mai favorizeze bancherii. Iar, dupa cum te-ai exprimat, fraudele bancare comise de cei din sistem sa aiba la propriu consecinte fatale (pentru cei ce le-au comis). La urma urmei si ei sunt niste profitori ca si statul, pentru ca ei traiesc din banii si din comisioanele de neam prost luate de la cetateni si de la firme.

    Tot ceea ce ai spus este corect, cu conditia ca toti sa joace dupa regulile jocului. Ma tem ca asta nu va fi niciodata posibil, pentru ca daca nu toti sunt egali, nici macar cei productivi, egali ca performante, nu pornesc in noul sistem cu sanse egale. Unii pot fi urmasi tocmai ai profitorilor pe care cu totii i-am subventionat prin taxele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Imaginați-vă că aveți o firmă...."
    Imaginati-va ca aveti o firma si ca o alta mare firma concurenta vrea sa va scoata de pe piata. Este dispusa sa faca orice si isi permite orice pentru asta. Varianta cea mai simpla este sa va cumpere. Chiar va va oferi ad-vitam un post in cadrul companiei lor, pe un salariu bunicel. Desigur, nu sa taiati frunza la caini sau poate ca nici nu conteaza. In secunda doi, firma este cumparata si angajatii concediati. Punct si de la capat.
    Scenariul 2: va vor plati sa va falimentati singuri firma. In final se ajunge tot acolo. Cu banii primiti, dumneavoastra, domnilor actionari (principali) veti trai pana la adanci batraneti. Poate ca va trebui sa mai faceti o smecherie, o afacere, ceva, in cel mai capitalist stil cu putinta, dar supravietuirea nu este un cuvant care va va fi familiar, pentru ca va este garantata de cat ati acumulat. Asta s'a facut si cu companiile de stat. Poate si cu statul insusi si asta nu cu statul facut ca o firma.
    Scenariul 3: nu va pot cumpara, dar va pot sabota. Nu ca pe vremea partizanilor. Jocuri bursiere si bancare, variatii ale cursului valutar. Astazi lupta nu se mai da cu arme, ci economic. Cu arma se mai trage prin desert, in oameni care inca mai folosesc asa ceva in razboi.

    "Toată lumea a avut drept de vot, statul i-a învățat pe neproductivi că-i va ține în spate pe spinarea celor neproductivi."
    Pe spinarea productivilor, probabil vroiai sa spui. Ceilalti, neproductivi, dar multi... In prima faza ma ingrijoreaza faptul ca multe tari vor sa dea drepturi prea multe imigrantilor neproductivi. Nu vad de ce noi platim taxe pentru aia care vin cu barca peste mare (cazul Spaniei) sau sarind gardul (cazul SUA/Mexic). Nu vad de ce tanti cu burta mare care trece gardul dincolo poate direct sa fete un cetatean al tarii in care a intrat fara drept.

    "In UK, presa de stânga chiar deplânge cu lacrimi de crocodil o familie de paraziți sociali care se plâng că cei 1000 de lire pe lună plus „social housing” (adică casă pe bani publici) plus alte beneficii nu sunt suficiente și că nu-și permit și ei o vacanță ca tot omul măcar în Belize sau Portugalia și că maximum ce-și pot permite e să meargă cu cortul până-ntr-o pădure tot în Anglia - iar acolo să ajungă cu mașina lor personală."
    Asta chiar e tare. Eu dau un exemplu si mai tare de parazitism socialist, dar nu european. Un prieten a vizitat Libia dupa razboiul civil si moartea Colonelului Ghaddafi. Acolo a intalnit un libian care se plangea ca nu are bani, dar nu lucrase niciodata, in schimb se intorsese dintr'o excursie in Dubai. Banuiesc ca in ciuda obiceiului Ghaddafian de a merge in vizita cu cortul, respectivul libian a stat la
    hotel. Si asta cu banii lui personali, dati de-a mokka de statul libian asa: "pentru ca meriti". Cel putin pana atunci, chiar daca nu meritau, si-au permis-o.

    RăspundețiȘtergere
  10. "E plină presa românească de cazuri de indivizi analfabeți care au pus degetul pe listele electorale - pentru că nu puteau iscăli - dar care totuși au votat. Ei,... cum credeți c-au votat? Sau, mai corect spus, crezi că au habar pe cine au votat?"
    Nu va mai trece mult si va fi presa romaneasca plina de greseli de ortografie. Iar despre alegatorulmajoritar, numai de bine. Stia cu cine voteaza si chiar daca nu stia literele, stia sa faca o poza cu telefonul unde a pus stampila. Sau stia oricum cum arata semnul pe care i-a indicat primarul ca
    trebuie sa puna stampila. Sau cel mai simplu, nici nu s'a dus la vot.

    "Numai că ce să vezi - unii dintre noi chiar ajungem să ne mândrim că suntem evazioniști. Pentru că în momentul în care libertatea devine ilegală, doar infractorii sunt cu adevărat liberi."
    As putea sa dau si un exemplu recent intalnit de intreprinzatori, de oameni productivi care nu se mandresc, dar instiga pe fata la evaziune, transferand-o angajatilor prin plata prin metode dubioase, cu contracte pe firme din afara, dar lucrand aici pe sume derizorii ca negrii pe plantatie. Nu contest ca ai dreptate, dar ma dezgusta vazand un caz de indivizi care fi modele si stalpi ai societatii asa cum o vezi, facand exact asta: instigand la evaziune, dar ei platindu-si cu sfintenie taxele in alta tara, unde au firma inregistrata si in care fiscul te ia pe sus. Ma abtin pentru moment sa dau un exemplu concret.

    "Datorită acestui criteriu, e lesne de înțeles că bugetarii nu vor avea drept de vot. Cum spuneam: conduceți țara ca pe o firmă!"
    Cum se impaca asta cu sloganul "conduceti tara ca pe o firma"? Oamenii astia sunt angajatii firmei. Nu mai pot sa frece menta toata ziua, produc si la randul lor platesc taxe... firmei. Atunci de ce sa n'aiba drept de vot?

    RăspundețiȘtergere
  11. "E normal că dacă nu contribui cu impozite, atunci nu ești parte din clubul productivilor. Nu-mi place deloc asta dar, așa cum spuneam și în introducere, e un compromis pe care aș fi dispus să-l accept strângând un pic din dinți."
    Aici as avea doar o mica obiectie. Multi nu contribuie cu impozite pentru ca lucreaza la negru, iar in unele situatii sunt chiar fortati sa o faca sau... sa ramana fara loc de munca. Acestia nu sunt productivi, dupa acest scenariu, decat daca intr'adevar economia neagra ar putea fi albita, adica sa
    intre in legalitate. Alta categorie sunt persoane care au (micro)firme proprii, dar nu-si permit sa-si plateasca lor insisi un salariu sau au o pensie si nu din aia luata pe degeaba. Aici ar mai fi de discutat. O alta categorie ar
    fi cei care nu-si gasesc locuri de munca, nefiind preferati celor mai slabi profesional, dar mai dispusi sa pupe funduri sau sa accepte salarii mai mici. Sa nu uitam ca "someri" sunt cei care primesc ajutor de somaj sau cel putin sunt inregistrati ca atare.

    "Și anume că oamenii nu au fost, nu sunt, nu vor fi și nici nu trebuie să fie vreodată egali."
    Ba da: din momentul nasterii si pana cand au posibilitatea de a decide cel putin in parte ce sa faca cu viata lor. Aici s'ar putea argumenta ca vorbim despre copii si adolescenti, dar si ei sunt tot oameni.
    Pe de alta parte, ce vom face cu oamenii care se nasc handicapati, dar din parinti normali si productivi? Vor deveni la varsta maturitatii (poate) (semi)productivi sau deloc productivi. Ce facem cu ei? Ii euthanasiem de la nastere sau le subventionam biletul de metrou cu care vor intra sa se arunce in fata trenului?
    Ce ne facem cu copiii sau adultii infectati cu boli incurabile (HIV) in spitale? Cine raspunde, spitalul,
    doctorul si asistenta, cu salariile lor de mizerie? Daca perfuziile erau deja infectate sau in cazul vaccinurilor, prost facute sau insuficient testate? Chiar si cu scenariile propuse, cei "mai" productivi vor avea in continuare mai mare influenta. Indiferent cat de productiv va fi statul, angajatii sai tot la fel vor incasa spaga, de data asta mai pe ocolite. Adevaratii vinovati nu vor ajunge sa plateasca,
    ci doar un tap ispasitor. In schimb, niste oameni vor fi condamnati sa devina neproductivi, deci sa nu (mai) existe si sa nu (mai) voteze.
    "Leftiștii o să-mi vină cu argumentul că oamenii sunt mai importanți decât proprietatea. Nu! Proprietatea e mai importantă decât viața infractorului. Punct!"
    In primul rand nu sunt leftist. In al doilea rand, ce facem cu viata oamenilor care nu sunt infractori si in ce context cantarim proprietatea in raport cu acesti oameni? In al treilea rand, ce facem cu exproprierile si cum punem atunci interesul public, pana la urma al oamenilor mai presus de
    proprietate?

    "Cel puțin jumătate dintre cei care primesc indemnizație de dizabilitate, indemnizație de hrană și alte ajutoare prin legea 448/2006 (legea persoanelor cu dizabilități), de fapt n-au nici pe dracu și pot munci! E timpul ca cifra de ajutorare a acestora să se transforme în zero."
    As prefera sa incepem sa taiem din ajutoarele sociale inutile date celor care toarna plozi ad-hoc (adica: pentru aceasta), ca si celor care vin cu bemveul sa si-l ridice. Si sa incepem cu verificarea modului in care toti posesorii de palate din
    aur si-au dobandit aceste averi din moment ce ei nu muncesc.

    RăspundețiȘtergere
  12. "De asemenea, e timpul să readucem în practică definiția originală a termenilor „ajutor de șomaj” și „concediu de creștere a copilului”. Asta înseamnă zero lei pentru cei care toarnă copii deși n-au lucrat nici măcar o zi și 80% din leafă pentru cei care-au lucrat - oricât ar însemna asta."
    Despre turnatul plozilor tocmai am zis. Despre natalitate in sfera oamenilor productivi, cred ca este absolut imperativ sa fie incurajata, tot atat de mult cat sa fie descurajata in sfera celor neproductivi. Altfel ne vom trezi ca importam tot mai multi imigranti de prin fundurile altor continente, care vor veni in valuri din care greu se vor putea cerne cateva procente de oameni productivi, iar restul vor fi o noua massa de asistati social (ajutoare pentru refugiati si altele) sau
    viitori infractori.

    "De asemenea, trebuie urgent adresată problema găurilor din buget - Oltchim, CFR, Tarom, TVR și altele. Acestea trebuiesc de urgență după caz lichidate sau privatizate." ... impreuna cu cei care le-au adus in aceasta stare prin managementul (intentionat) defectuos.

    "Unde mai pui că aceste companii de stat au fost și „iertate” de niște datorii și oricum nu prea le au cu plătitul de taxe. Face cineva asemenea favoruri companiilor private?"
    Nu posed in clipa asta informatiile astfel incat sa vin aici cu exemple, dar au existat destule cazuri de iertari de datorii si de legi privind scutiri temporare de taxe de care au profitat cei care trebuia. Ca toate companiile de stat sunt abonate la acest sistem, e cu totul altceva.

    P.S. Imi cer scuze daca s'au repetat parti dintr'un comentariu in celelalte. A trebuit sa le sparg in bucati mai mici.

    RăspundețiȘtergere
  13. uite ceva facut de the onion care o sa iti placa foarte mult(mai putin partea cu sing, sing, sing(stiu, suna ciudat, dar o sa iti dai seama la ce ma refer)). In fine, e o parodie foarte buna la unul din subiectele tale preferate:
    http://www.youtube.com/watch?v=rZFGz7sxxBo

    RăspundețiȘtergere
  14. Lucian, uite aici o tema de studiu filozofic pentru tine: daca un om care contribuie cu 0 lei la buget nu are drept de vot iar cel ce contribuie cu suma Q (arbitrar stabilita) are dreptul la un vot de ce votul celui ce contribuie cu suma Q sa fie egal cu votul celui ce contribuie cu 1000xQ sau 1000000xQ?
    Chiar si in sistemul tau de vot se face o redistribuire a averii prin taxe si impozite intrucat cel ce contribuie cu suma minima se bucura de servicii al caror cost depaseste contributia sa, cost acoperit in principal de marii bogatasi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Hypocrisy aside,tie chiar nu ti-ar placea sa ciupesti niste sume bunicele de la un stat incompetent, doar ca esti dajtept si-ti scoti cateva hartoage care te scot revolutionar/handicapat/in nevoie de asistare sociala,corelat cu criteriile socialiste ale statului ?

    Nu e prost cine primeste,Luciane,e prost cine da.Iar ala este statul ca entitate guvernamentala,nu contribuabilii,ca-i inteleg cand zic ca nu le convine sa li se ciupreasca banii lor.Raportat individual,un singur om n-are cum afecta avutia nationala si bunul mers al economiei,daca suge statul,cat de bine poate el,de cat mai multi bani.Cand se aduna multi din astia devine problema groasa.


    Si,apropo...Sa zicem ca eu sunt inca elev la liceu,in anul final,dar rup filosofia in doua.Nu muncesc,ca nu prea am cand...daaaar,fac,anual,sa zicem 20 de lucrari de licenta pentru aiuriti de la I&F,fiecare platita,in medie,cu 1200 de lei.Asta ar insemna ca generez anual 24.000 de lei,adica 2.000/lunar.Not bad!Doar ca astia-s bani neimpozitabili,fiind nedeclarati.Si chiar dac-ar fi declarati,nu cred ca reglementeaza statul cat trebuie sa platesc eu dupa ceva care nu prea e considerat activitate economica.Problema fiind pusa astfel...se naste intrebarea,eu,neplatind la stat,sunt un individ productiv in cazul de fata,ori ba,considerand ca scot,anual,mai multi bani,decat 70% din bugetari si vreo 35-40,poate chiar mai bine,din privati? Am drept sau nu sa votez,tinand cont ca totusi,eu fac treburile sa se miste?Mentionez ca loazele,pentru care,in cazul de fata,fac lucrarile de licenta sunt toate la privat,deci ei pompeaza bani,indirect in stat,cu facultatile la care sunt ei drept intermediar.Eu,in cazul de fata,as fi un fel de "fourth party",in toata treaba,doar ca din cei trei ce tehnic,ar trebui sa dea la stat,facultatea de I&F,loaza si eu,eu sunt singurul ce nu plateste,desi generez venituri semnificative.Deci,as avea sau nu drept de vot?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi da, dar statul ca entitate e de fapt o capcană, că tot contribuabilii sunt în spate, cei care plătesc taxe. Că îi furi indirect, la al nu știu câtelea grad de separatie si ai impresia că furi statul e altceva, dar tot furt se cheamă. Eu n-aș lua bani de la stat în felul ăsta, de exemplu. Niciodată. și te-aș arăta cu degetu' dacă tu ai lua.

      Cât despre venitul pentru lucrări de licență, problema e dacă este un venit legal sau nu. Pentru că dacă nu e, nu ai drept de vot. Dacă îți asumi un risc și îl declari ca 'servicii de consultanță', cu actele în regulă la ANAF (că ăsta era compromisul ca să se păstreze evidența celor productivi) atunci poți vota. Dacă nu, ce faci tu ilicit n-ar trebui să se pună. Că sunt loaze sau nu cei pentru care faci e un argument moral, adică nu prea e argument. Pentru că așa poate să se declare productiv și ăla de vinde tigari de contrabandă, și știm ce părere are ANAFu' despre el.

      Ștergere
  16. De acord cu articolul, asa gandesc si eu. Practic votul universal a stat la baza statului falimentar social al carui succes il vedem azi prin prisma crizelor bugetelor de stat.

    Dar avem o mica problema: cum ajungem de la un sistem de vot universal la unul cenzitar? Cum convingi populatia sa renunte la "dreptul" de vot. Eu unul nu am gasit solutia. Revenind la exemplul cu firma exista doar 2 variante de iesire din impas: ori partenerii asteapta ca firma sa intre in faliment si sa nu mai aiba bani sa plateasca indiferent ce-si voteaza angajatii si atunci acestia ori vor pleca ori vor accepta sa lase din nou firma pe mana partenerilor sau partenerii pleaca si-si fac alta firma in care angajatii nu mai au drept de vot.

    RăspundețiȘtergere
  17. Te salut Lucian.
    Sunt Toma, moderator pe Softpedia Forum, zona politică (Poina lui Iocan).
    Am citit acest articol al tău, mi-a plăcut și l-am băgast copy paste într-o discuție pe tema votului. Dacă nu ți se pare ok, te rog frumos să-mi spui și șterg conținutul. Voi lăsa doar link-ul. Ideea de a posta articolul este aceea ca userii să poata da quote în reply.

    În orice caz, dacă ți-ar face plăcere și ai chef de lupte de idei în genul similare luptelor din Vietnam, te aștept cu drag să ni te alături.

    Aici este postul unde am pus articolul tău:
    http://forum.softpedia.com/topic/954358-dreptul-de-vot/page__st__36#entry14364979

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Servus!
      Nu-i nicio problemă. Ai citat și m-ai și întrebat. Fix așa se face.

      Interesante unele dintre comentariile de-acolo :))

      Ștergere
  18. Aceeasi parere am si eu .....fiecare cetatean are drept de vot dar cei care platesc impozite mai mari au mai multe voturi .....CE NU E OK ?
    Intr-o familie cei care aduc banii in casa aceia iau si deciziile sau nu e asa ?
    Teoretic tara ar fi o mare familie NU ?
    Deci cei care aduc banii, vor avea drept de vot, asta in fel diferential infunctie de ce aduc fiecare la buget....
    VA ROG SA MA FACE-TI SA INTELEG UNDE GRESESC !

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails