miercuri, 15 mai 2013

Transexualism sau abuz asupra minorului?

În urmă cu vreo 4-5 zile am dat din nou peste-un articol mai vechi din presa britanică, articol ce vorbea despre faptul că niște „părinți” lesbiene își supun fiul de 11 ani la terapie de blocare hormonală și intenționează să schimbe sexul copilului în feminin. Și fac asta încă de când copilul avea 8 ani.
Motivul? Copilul ar fi zic că el se simte fată. Alt motiv? Niciunul!
Și zic stai așa: La 7-8 ani habar n-ai nimic despre hormoni, diferențe sexuale, etc. etc.
În fine, mi-am exprimat opinia că e un cretinism fără margini și că mi se pare mai degrabă un abuz asupra minorului decât o îngrijorare legitimă a „părinților” - așa cum au încercat unii s-o portretizeze.
Însă, un prieten de-al meu s-a dus în groapa cu căcat, un grup plin de demenți corecți politic care au ajuns să sperie până și pe mulți leftiști cu ștate vechi, și a încercat să discute subiectul mai pe larg.
Ce-a urmat? Oh Dumnezeule... uneori chiar aș vrea să existe Iad. Pe bune!

Amicul meu a primit o serie de clipuri pe post de „dovezi” cum că există transexualitate la vârsta de 5 ani(!) sau chiar mai devreme. Seria de clipuri începe aici și are 6 filmulețe. Nu o să pun toate link-urile întrucât oricum găsiți în secțiunea „related videos” chiar primul clip din listă fiind partea următoare.
Vă sfătuiesc să urmăriți seria de clipuri (au cam 40 de minute în total) înainte să citiți restul articolului căci voi face referiri la clipuri fără să mai explic detaliile.

Penisul e un „birth defect”

În clip apare un băiat de 8 ani și o filmare cu el la vârsta de 5 ani când zice că penisul său e un „birth defect”(defect de naștere) și care mai apoi povestește cum e el de fapt fată. Asta în sine e deja greșit și oribil. Dar dacă urmărești mai cu atenție „dialogul„ dintre băiețel și mă-sa, vei constata că de fapt mă-sa îi conduce răspunsurile. Și nici măcar nu e greu. Copiii de 5 ani vor pune botul la orice le zice mămica fără să crâcnească prea mult!
Apoi continuă cu o fetiță despre care părinții ei spun că de fapt e băiat - deși e evident că lucrurile nu stau așa. Pentru ca spre final să ne aducă o fată de 16 ani care zice că e băiat și ne arată și părul de pe piept ca să ne dovedească și zică că „terapiile” hormonale luate la vârsta de 10 ani au ajutat-o mult. Sună frumos, dar toată narativa asta tolerantă se prăbușește instant când ne spune că trebuie să poarte corset ca să nu-i crească sânii (asta deși chipurile „terapia” hormonală ar fi trebuit să blocheze asta) și că oricâte bombe cu hormoni al lua, ciclul menstrual se încăpățânează să vină fix când și cum trebuie, ca la orice fată sănătoasă de 16 ani.
Cu alte cuvinte, natura șterge imediat tot bullshit-ul ăsta că există „identitate de gen” separată de identitatea sexuală naturală dictată de biologie. Oricâți hormoni ai băga în copil ca să întreții iluzia asta că de fapt copilul e de sex opus - în cele mai multe cazuri nu merge. De ce?! E simplu: pentru că nu există transexualitate la vârsta de 7 ani!

Să ne-nțelegem: Jossie din clip, la 5 ani, abia își poate localiza puța și încă nu s-a prins clar de ce puța e bună ca aparat de pișat. O să folosesc exprimarea plastică poate pricep și ideologii.
Având în vedere acest aspect, Jossie n-are cum, sub nicio formă în viața asta, să-și dea seama și să priceapă complexitatea fenomenelor la vârsta de 5 ani și să decreteze definitiv și irevocabil că lui de fapt nu-i trebuie puță. De ce? E simplu: Pentru că habar n-are la ce mai folosește puța aia în afară de aparat de pișat. Pur și simplu nu știe. Și n-are cum să știe. Și nici n-are cum să înțeleagă. Cel puțin nu la 5-8 ani.
Păi și când poate să înțeleagă?
După debutul pubertății! După ce dă prima labă și după ce vede ceva pornache - ar putea începe să înțeleagă la ce mai folosește puța. Probabil cea mai clară decizie ar putea-o lua după prima experiență sexuală cu o altă persoană. Ei... abia atunci poate să zică mai clar că de fapt el se simte femeie pe de-a-ntregul și că puța lui e un „birth defect”.
Deși nici atunci nu e foarte clar. Să nu uităm cazul Sorin(a) Rațiu de la noi. Sorin a luat decizia că de fapt el e femeie la 19 ani. Și ce să vezi, acum, mulți ani mai târziu, admite că a făcut o greșeală și că vrea să inverseze procesul. Problema e însă că procesul nu mai poate fi inversat!

Și-atunci întreb: E oare corect să băgăm copii de 5 ani într-un proces lung, dureros și ireversibil bazându-ne doar pe faptul că respectivii copii zic că de fapt ei sunt de sexul opus?

Don't be judgmental!

Proponenții ideii cum că există transexualitate la 5 ani îți aruncă argumentul „Do not be judgmental” (Nu îi judeca pe alții) imediat după ce rămân fără argumente - ca și cum apelul la a nu judeca (adică la a mă face că nu văd) ar rezolva în vreun fel disputa.
Problema cu acest argument este că nu vorbim de alegeri individuale liber consimțite - ci vorbim de copii lipsiți de discernământ. Și, fiind lipsiți de discernământ, nu putem avea încredere în alegerile lor. Unde mai pui că părinții sunt cei care pun în practică aceste „alegeri” ale copiilor - și de multe ori pe bani publici?!
Să nu uităm de cazul David Reimer. Și acolo părinții au crezut că dacă-i taie puța copilului lor și-l cresc ca fată, totul o să fie ok. Ghici ce? N-a fost! Copilul a intrat în depresie și într-un final, adult fiind, s-a sinucis din cauza multiplelor probleme psihice rezultate din dezechilibrul hormonal adus de practicile bazate pe ideea că există „identitate de gen” separată de sexul biologic.

În seria de clipuri citată la începutul articolului vedem că cele mai puternice „argumente” aduse de „părinți” (mi-e foarte greu să-i numesc părinți, sincer!) sunt acelea potrivit cărora copilul a zis pe când avea 3-4 ani că de fapt e de sexul opus, sau că micuții alegeau să se joace în moduri proprii mai degrabă sexului opus (îi plăcea rozul băiatului, juca fotbal fetița, etc.).
Păi și ce, asta-i face mai puțin băieți sau mai puțin fete? Studiile făcute de dr. Trond Diseth (Norvegia) și dr. Simon Baron Cohen (Marea Britanie) - ambii autorități în domeniu și citați în documentarul Hjernevask - spun că identitatea sexuală este strict biologică și că încercarea de-a crește un băiat ca fată sau invers este futilă. Ba mai mult, studiile pe termen lung făcute de Baron Cohen confirmă că chiar și copiii care au încălcat parțial stereotipul în copilărie (în medie 15% din grup - atât la băieți cât și la fete) au ajuns și s-au dezvoltat ca adulți sănătoși în sexul stabilit de biologie și, deși unii dintre ei erau un pic mai diferiți (bărbați efeminați sau femei masculinizate), niciunul nu a manifestat tendință transgender.
În cuvinte mai puține - argumentul „părinților” cu pricina e bullshit. Doar pentru că progenitura ta nu respectă în totalitate un anumit stereotip - nu înseamnă absolut deloc că progenitura ta are un „birth defect” sau că e de sexul opus.

Îmi amintesc că în școala generală am mers într-o mini-excursie cu școala și am jucat un meci de fotbal fetele vs. băieții. Unii dintre coechipierii mei mai degrabă și-ar fi găsit locul la adversare și unele dintre adversare mai degrabă și-ar fi găsit locul la noi în echipă. Aveam toți cam 12-13 ani pe-atunci.
Înseamnă cumva asta că sus numiții coechipieri erau fete sau că sus numitele adversare erau de fapt băieți?! Evident, nu! În prezent toți și toate sunt adulți funcționali în sexul biologic - chiar dacă au manifestat preferințe proprii sexului opus în copilărie.
Ce s-ar fi întâmplat dacă colegii mei de-atunci ar fi avut „părinți” precum Jessie?! Probabil că acum singurul coleg din acea vreme cu care încă mai țin legătura ar fi fost fată iar tipa care băga alunecări ca-n Liga I și avea o precizie la loviturile libere precum Claudiu Niculescu ar fi fost acum băiat!
La naiba, maică-mea în copilărie era jucător de bază în echipa băieților la fotbal pentru că se demarca bine. Asta-nseamnă că maică-mea e de fapt bărbat?!

Știu, sună amuzant, dar fix pe ideea asta au mers „părinții” cu pricina când au decis să dea curs unei „dorințe” a copiilor lor, copii care, repet, abia-și pot localiza puța - și nicidecum nu-s capabili să ia astfel de decizii.

Completări, comentarii și întrebări

Și-acum să fim bine înțeleși: Nu are nimeni nimic cu adulții care decid să-și schimbe sexul. Nici măcar nu-mi pasă de ce aleg să facă asta. E treaba lor. Nici măcar nu-mi pasă dacă transexualitatea e pe bune sau nu. Chiar nu contează.
Psihiatria zice că există boala numită „gender identity disorder” (tulburare de identitate de gen) și care se tratează mai eficient prin alte metode decât schimbarea de sex care, în esență, dacă e să ne luăm după definiția psihiatrică, ar însemna adaptarea forțată a corpului la boală, în loc să fie invers. Unii psihiatri, mai corecți politic zic că nu-i așa. Știți ce? Nu contează!
Să aleagă indivizii, pe banii lor, fix ce vor și să trăiască fix cum vor!

Problema apare însă cu indivizii care nu au nici banii lor și nici discernământ - adicătelea copii.
Ce te faci dacă respectivii copii greșesc? (Ceea ce-i foarte-foarte probabil să se întâmple)
Mai apoi, de ce să plătească societatea pentru astfel de alegeri? Cu ce drept îmi iei tu, stat, bani din câștigurile mele ca să finanțezi mutilarea unor copii?!
Haideți să fim sinceri pentru o clipă: Dacă acei copii s-au înșelat (sau se răzgândesc), avem de-a face, practic, cu mutilarea pe viață a unui individ complet sănătos - mutilare care s-a produs pe vremea când nu avea discernământ, cu acceptul și încurajarea părinților și, mai rău, cu acceptul și încurajarea unui segment relevant din societate care aplaudă la TV „curajul” unor „părinți” de-a-și expune copilul de 8 ani la tembelizor pretinzând că băiatul ăla spălat pe creier și îmbrăcat în rochiță e de fapt un „copil transgender”.

Unul din „părinții” de-acolo își apără prostia și zice despre copilul său că: „...în afară că e transgender, în rest e un copil normal”. Eu aș formula altfel: „În afară de faptul că nu e fată, în rest e un copil normal”.
Să nu uităm că și în cazul David Reimer lucrurile au fost „ok” până la vârsta de 11-12 ani (adică debutul pubertății) și David n-avea nicio problemă să zică despre sine că e fetiță - ba chiar i se părea normal.

Unde se termină dreptul copilului de 5 ani la o copilărie sănătoasă și unde începe dreptul părinților de a-și mutila hormonal și fizic copilul?
Unde se termină rațiunea și începe „dragostea necondiționată pentru copil” sub umbrela căreia se ascund „părinții” când explică de ce au decis să dea curs unei dorințe copilărești exprimată în totală lipsă de discernământ?!

Soluția rațională în astfel de cazuri eu zic că-i evidentă: Crești copilul în sexul biologic și n-are decât să decidă după 18-21 de ani ce vrea să facă cu viața sa. Cel mai probabil, procedând așa, cei mai mulți dintre ei nici nu vor vrea să audă de transexualitate după ce vor fi trecut prin pubertate și își vor fi înțeles pe deplin identitatea sexuală dictată de biologie.

De ce pocnirea unui copil peste față e considerat abuz asupra minorului, dar mutilarea fizică și hormonală a acestuia e lăudată la tembelizor?!
Abuzul asupra minorului este, în opinia mea, abuz indiferent sub ce umbrelă se ascunde - fie că e „disciplină” (cazul bătăilor) sau că e ideologie (cazul transgenderilor de 5 ani).

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

6 comentarii:

  1. Din tot balciul asta, unii castiga: mass-media, niste doctori dubiosi ca nea' Lovele (Money), din cazul mentionat in articol, leftistii corecti politic si stapanii lor.

    Nu vad nimic rau ca o persoana sa se manifeste diferit in comportament fata de "standardul" genului sau biologic si sa se elibereze de constrangerea conventiilor sociale. Nu vad nicio legatura intre schimbarea sexuilui biologic si tendintele comportamentale. Multi copii trec prin faze din acestea, multi copii se joaca mai mult cu cei de sex opus si nu ajung sa-si schimbe sexul biologic.

    Exista si cazuri extreme. Nu vad de ce niste cazuri extreme ajung sa fie prezentate ca normale si sa le aplaudam in fata ecranelor. Nu sunt de acord ca decizia schimbarii sexului sa fie luata de parinti. Este un proces ireversibil, pentru care decizia trebuie luata in deplina cunostinta de cauza de catre subiectul sau, care, fiind minor, se considera ca nu poate lua aceasta decizie. Deci, prima regula, taiatul putei la 18+ ani. Daca nu, n'are decat sa si-o taie singur in baie, sa apara la TV si alti copii sa vada ce inseamna sa tai ce nu mai creste la loc.

    Fenomenul serveste "modelarii omului nou", incurajandu-l sa "experimenteze" si sa se preocupe de schimbarea putei, sa experimenteze junk-food, droguri, junk-culture &c. Putem fi fericiti daca omenirea va rezista, iar asemenea fenomene vor ramane la fundul societatii.
    Daca insa esecurile vor lua amploare, iar podurile si statiile de metrou se vor umple de sinucigasi, statul va constata ca parintii sunt iresponsabili ca au luat decizia mutilarii copiilor si vor restrange TUTUROR parintilor drepturile asupra copiilor, permitand STATULUI sa intervina si mai mult in viata familiei. Evident, in cazurile ce constituie subiect de corectitudine politica, vor continua sa nu o faca.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intrebarea mea ar fi:
    Daca peste 16 ani, cand acel copil va avea drept de vot si va fi considerat adult, va depune o plangere pentru abuz, impotriva parintilor sai, acestea vor fi incarcerate pe viata pentru mutilare si abuz medicamentos si daca legile in virtutea carora actioneaza vor fi anulate.

    Ma indoiesc.
    Actualmente lumea este intr-un experiment.
    Trebuie aflat cine este savantul care il conduce.
    Restul sunt doar aparente.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Actualmente lumea este intr-un experiment. Trebuie aflat cine este savantul care il conduce."
      Sunt mii de camere cu usi inchise, mii de coridoare intunecate unde aceste experimente sunt planificate, discutate, soptite, acceptate sau macar ignorate. Cat ramane fiecaruia dintre "savanti" din vinovatie?
      (La Piovra)

      Ștergere
    2. De ce ar accepta un asistent social sau un judecator sa incredinteze un baiat unui cuplu de lesbiene?

      De ce, atata vreme cat acestea sunt prin definitie in opozitie cu sexul copilului?

      Ce lege permite acest abuz?
      Cati dintre cei din Romania sunt destul de destupati ca sa se opuna abuzurilor impotriva copiilor?

      Care, deocamdata, nu sunt la acest nivel, dar prin grija unor propagandisti precum Remus Cernea care cere modificarea Constitutiei in sensul acceptarii casatoriilor gay si IMPLICIT dreptul de a infia copii de sex opus in scopul experimentarii genetice asupra fiintei umane in conditii legale.


      Ștergere
  3. In lume sunt multi prosti, daca numai cei care sunt cu un comportamnet cat de cat civilizat/logic/uman ar avea copii, ar scadea populatia lumii de nu ai mai sti ce se intampla.
    La final am sa fac un comentariu cu care daca nu esti de acord nu ma va deranja. Pe la noi prin tara, sau mai spre est, unde lumea e mai "patriarhala" cazurile de transgender/travestit sau cum li so mai zice is destul de rare, ai zice ca lumea e mai culta in est ca si in vest...no chance, pur si simplu au alte valori morale(cu privinta la sex, travestire etc) unele dintre ele au fost tinute pana azi in societate si de biserica(stiu ca esti ateu... nu incerc sub nici o forma sa intru intr-o polemica pe aceasta tema).

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.nbcnews.com/id/51881572/ns/health/t/parents-sue-sc-hospital-over-childs-sex-surgery/?lite&lite=obnetwork#.UaMXb9gZShp

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails