joi, 29 august 2013

Gareth Bale, fotbal și capitalism

De două zile tot încerc să-mi fac curaj să scriu ceva despre fotbal pentru că mereu îmi reproșez la final de an că n-am scris mai mult despre fotbal.
Pe de altă parte, o porțiune semnificativă din audiența mea nu are nimic în comun cu fotbalul. Însă, în ultima vreme, scena fotbalului european a avut parte de atât de multe lături socialiste încât cred eu că se pot combina cele două astfel încât să mă mulțumesc și pe mine și să mulțumesc și audiența. Vedeți ce frumos e capitalismul? Mereu găsește piața liberă o cale de echilibru. Trebuie doar lăsată în pace!

Recent, formația AS Monaco din Monte Carlo ce evoluează în Ligue 1 (campionatul Franței) a fost preluată de un investitor cu chef de fotbal și cu bani mulți de cheltuit. Și când spun „cu chef de fotbal” mă refer la genul de investitor tip Abramovici cu atitudine: TROFEE! ACUM!
Pentru asta trebuie însă niște jucători de la fabulos de buni în sus. Ca să aduci genul ăsta de jucători trebuie însă să bagi bani. Câți? Mulți! Foarte mulți!
Și s-a apucat tacticos de luat jucători cu mare experiență plus jucători de-a dreptul fabuloși - în frunte cu vedeta columbiană Radamel Falcao. Genul ăsta de jucători îți vin dacă îi umpli de bani - ceea ce investitorul nostru a făcut.
Eh... și-aici vine problema. Gunoaiele socialiste din Franța n-au putut accepta că există cineva mai bun decât ei - așa că încearcă din răsputeri să forțeze AS Monaco să plătească taxe în Franța - și nu la Monte Carlo.
În Monaco, taxa pe profit este de 33.33% dacă peste un sfert din cifra de afaceri a companiei e generată în afara principatului (ceea ce cam e cazul la AS Monaco) iar taxa pe venitul personal al jucătorilor este 0%.
În Franța, taxa pe profit pe companiile mari (și deci implicit cluburile de fotbal de anvergură de tipul Olympique Lyon, PSG, AS Monaco, etc.) sare binișor de 50% iar impozitul pe venitul personal al jucătorilor sare binișor de 70% când aduni toate taxele mici - mai ales că un jucător precum Radamel Falcao este plătit cu 14 milioane de euro pe an, ceea ce intră în vizorul socialiștilor plini de ură pe cei care îndrăznesc să fie mai prosperi decât gloata.
Ei bine, Falcao a zis că dacă-i vorba pe-așa, el își bagă picioarele și pleacă. El vrea 14 milioane de euro pe an în mână - nu 14 milioane pe fluturașul de salariu și nici 5 în mână.

Și mai recent, formația londoneză din Premier League, Tottenham Hotspur, l-a vândut pe fostul fundaș stânga transformat în mijlocaș, galezul Gareth Bale, vicecampioanei Spaniei, Real Madrid CF pentru suma de 99 de milioane de euro, o leafă de 10 milioane de euro pe an și un contract pe 6 sezoane - parafând astfel cel mai mare transfer din istoria sportului rege.
Cum Tottenham este și deținută de un evreu, Daniel Levy, a devenit astfel un combo de motivație pentru Stânga modernă să miaune că „jidanii capitaliști oprimatori porci nesimțiți sug sângele poporului” sau ceva similar.
Antrenoul formației WC Varzelona, pardon, FC Barcelona, a mers până-ntr-acolo încât să miaune că transferul în sine e „o lipsă de respect față de economia mondială” și că nu face banii - omițând că formația „clasei muncitoare” pe care el o antrenează a trântit în aceeași perioadă tot vreo 90 de milioane pe Neymar, adus din Brazilia (60 de milioane suma de trnasfer plus terțe prime de instalare, bonusuri, etc.).
Acum, dacă pe antrenorul rivalei îl înțeleg - vin alegerile în interiorul clubului, vrea să se pună bine cu fanii, etc. - pe alții care însă își dau cu părerea nu-i mai înțeleg. Fostul internațional bulgar Hristo Stoichkov, fost jucător la Barcelona, s-a avântat și el să miaune că vai ce mulți bani a dat Realul - de parcă Real Madrid a scos bani de la mă-sa de pe moșie.

Și totuși mă Vâlsane, 99 de milioane de euro pe Gareth Bale nu-i cam mult?
 NU! De ce? Pentru că Real Madrid CF a considerat că să-l aibă pe Gareth Bale în echipă valorează mai mult decât 99 de milioane - iar Tottenham Hotspur a considerat că 99 de milioane valorează mai mult decât să-l aibă pe galez în echipă. Pe cale de consecință, cele două părți au intrat într-un schimb voluntar pe care l-au considerat mutual avantajos.
Cine mă rog sunt eu, sau socialiștii francezi, sau Stoichkov sau oricine altcineva să decretez că e prea mult? Păi ce, a venit Florentino Pérez(președintele clubului madrilen) să-mi ia bani din buzunar că nu-i ajunge să-l ia pe galez?! Ah, nu? Păi atunci despre ce vorbim?

De ce e bun acest sistem

Mulți iubitori ai fotbalului înclinați spre stânga, dar și nostalgici iraționali, se plâng că fotbalul „nu mai e ce-a fost” sau că s-a mercenarizat prea mult.
Ei bine, acest gen de nemulțumiri sunt doar parțial fundamentate.
La urma urmei, nu te oprește nimeni să-ți construiești un club de fotbal (sau să conduci unul existent) după valorile tale. FC Liverpool e un exemplu foarte bun - unde jucători ca Agger sau Gerard au refuzat munți de bani numai ca să joace la Liverpool. Manchester United e un exemplu similar - unde Scholes joacă de pe vremea când unii dintre cititorii acestui blog nici nu erau născuți. Nu mai zic de Sir Alex Ferguson care s-a instalat antrenor pe vremea când Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni și a rămas pe bancă până în 2013 când s-a retras - perioadă în care așijderea a refuzat munți de bani pentru a rămâne antrenor la echipa care i-a rămas în suflet. Și asta în plin „capitalism sălbatic mercenar oprimator bla bla bla bla bla”. Deci de putut se poate.
Însă hai să privim și altfel lucrurile.
În urmă cu 25 de ani era de neconceput ca un jucător african de fotbal să câștige mai mult de 500$ pe an - și asta dacă era vreo vedetă a naționalei sau ceva.
Dacă Didier Drogba, fostul mare vârf al lui Chelsea Londra, actualmente la Galatasaray Istanbul se năștea în urmă cu 60 de ani, ar fi murit de foame și puțin probabil să mai fi fost în viață în 2013.
Însă ivorianul s-a născut în urmă cu 35 de ani și a prins capitalismul oprimator din fotbal și câștigă și în prezent, în ciuda vârstei, aproape 5 milioane de euro pe an (4860000) - în condițiile în care atunci când a venit în Europa a trebuit să meargă pe blat cu metroul căci nu își putea permite biletul. A venit literalmente de la coada vacii. A avut un vis și a reușit!
Și nu e doar un caz. Sunt mii, poate chiar zeci de mii de jucători africani ca el care-au venit în Europa și și-au aranjat un trai decent pentru tot restul vieții. Numai dacă m-apuc să listez toți jucătorii africani de anvergură pe care-i știu din Europa ajung lejer la 1000 de nume.
Prin comparație, gândiți-vă la jucători precum Jaizinho sau Tostao - adevărate legende ale fotbalului din anii 70, multipli campioni mondiali. Aceștia trăiesc la limita sărăciei - pentru că statul Brazilian nu le permitea să plece că cică erau „avuție națională”.
Astfel, Jaizinho a jucat 15 ani la un club obscur din Brazilia unde a câștigat te miri ce și mai nimic din punct de vedere financiar - dar măcar se pot mândri suporterii leftiști ai clubului obscur că Jaizinho a rămas la ei din onoare. Ce să zic - parc-ar ține asta de foame.
Sau să ne gândim la Helmuth Duckadam - care a făcut foamea după 90 perioade lungi pentru că s-a accidentat în comunism și câștigarea Cupei Campionilor Europeni nu i-a asigurat un trai decent - așa cum s-ar fi întâmplat dacă 1986 ar fi fost 1996.
În 1986, bonusul pentru triumful continental a constat într-un video și un autoturism ARO pentru fiecare jucător. În 1996, bonusul pentru același triumf a venit sub forma unui milion de dolari pentru fiecare jucător. Cam asta-i diferența dintre socialism și capitalism.
Pele e unul dintre puținii care a avut un pic de șansă - și asta pentru că a avut o carieră mai lungă decât media. Însă abia la finalul carierei, în 1981, ajunsese să fie cât de cât bine plătit. Are o vitrină impresionantă de trofee internaționale. Și totuși, Pele, pentru un titlu mondial câștigat lua mai puțini bani decât au luat de pildă jucătorii naționalei României în 1994 când au ratat de puțin faza semifinalelor aceluiași turneu. Pentru că asta e diferența dintre socialism și capitalism.

Alte „dileme filozosfice” și concluzii

În urmă cu ceva vreme, un leftist mă trola pe-aici pe blog că „dom'le, nu e normal ca un pompier să fie plătit mai prost decât un fotbalist sau că Ronaldo face mai mulți bani decât un laureat Nobel”.
Ceea ce nu înțelege leftistul cu pricina și în general cei care fac astfel de raționamente cretine este că un astfel de mod de a gândi implică să compari mere cu scobitori încercând să înțelegi telefoanele mobile. Nu merge-așa.
Cariera unui laureat Nobel se întinde pe 40 de ani - minim. Cariera unui fotbalist se întinde pe 20 de ani - maxim! De regulă 10-15.
Mai apoi, cine vă oprește micuților să nu vă deschideți un departament de pomperie și să plătiți pompierii cu 12 milioane de euro pe an, cât ia Cristiano Ronaldo? Ah, nu puteți? Considerați că munca unui pompier nu valorează atât de mult? Păi, bun venit în lumea mea!
Cristiano Ronaldo e unul. Mai sunt maxim 5 oameni pe planetă care pot face ce face el.
Pompieri însă sunt câteva zeci de milioane. Și mai sunt alte câteva zeci de milioane care ar putea face ce fac pompierii care deja lucrează în domeniu. Să te-aștepți să fie plătiți egal înseamnă să fii bătut în cap. Sau socialist. Tot aia e.
Revenind un pic la „argumentul” cum că e „lipsă de respect” ca Realul să dea 99 de milioane pe un jucător, țin să punctez miile de familii care acum duc un trai îndestulat grație faptului că unul din copii dădea bine cu șutul în minge și acum joacă la una din echipele de juniori ale Realului.
Nu mai zic de munca de caritate pe care o depune Fundația Real Madrid. Aia deja e altă poveste.
Însă argumentul ăsta cu „nu e fair play față de restul să dai atâția bani” eu nu-l pot percepe altfel decât „noi restul suntem prea penibili să putem concura așa că vrem să-ți dăm în cap”.
Ce-ar fi de exemplu să i se ceară lui Usain Bolt să alerge un pic mai încet că „nu e fair play” față de restul care tot iau bătaie de la sprinterul jamaican de vreo câțiva ani buni încoace?
Sau ce-ar fi să-i cerem lui Messi să nu mai dea câte-un sac de goluri pe sezon că nu e fair play față de restul care nu știu să numere scorul final după un rendez-vous cu Lionel Messi?
Sau, de ce nu, să-i cerem lui Cristiano Ronaldo să bată un pic mai prost loviturile libere și să dea mai puține goluri că nu e fair play pentru restul echipelor și, în plus, dacă înscrie mai puțin, Realul câștigă mai puțin și implicit Cristiano va avea un salariu mai mic. Ura! Egalitate! Egalitate în mediocritate, dar egalitate ce paștele mă-sii, nu?
Sau uite, ce-ar fi să-i cerem Stelei să doneze vreo 25 de milioane din cele 40 pe care le-a făcut în ultima vreme căci nu e fair play față de restul care au fost atât de penibili încât au reușit să ajungă în insolvență sau abia-și permit să plătească niște jucători de mâna a 7-a și miaună că nu bat pe nimeni.
Stai puțin! Asta s-a-ntâmplat deja. În Germania - în mijlocul capitalismului - președintele lui Eintracht Frankfurt (un fel de Ceahlăul Piatra Neamț la noi) a cerut nici mai mult nici mai puțin decât ca Bayern Munchen să cedeze o parte din venituri codașilor din Germania că nu e fair play ca Bayern să bată la pasă pe toată lumea pentru că-s prea buni deocamdată. Din fericire, în Germania i s-a râs în nas, și-a luat doi scuipați în mufă și și-a văzut toată lumea de treabă.
În Franța însă, Zlatan Ibrahimovic, vârful lui PSG, se gândește din ce în ce mai serios să plece pentru că leftiștii de-acolo îi tot atacă salariul că vezi doamne nu e solidar cu „clasa muncitoare” din Republica Socialistă Franceză - clasă muncitoare care muncește efectiv 3 ore pe zi și-apoi se miră de ce-s în faliment.

Ceea ce nu pricepe multă lume este că în fotbal, ca și-n alte domenii, genul ăsta de dominație nu ține la nesfârșit. Bayern Munchen va domina următorii 5-6 ani - după care altcineva îi va lua locul. Așa cum Barcelona a dominat 5-6 ani pentru ca ulterior să se încline definitiv, 0-7 în fața disciplinei și forței germane.
Capitalismul, inclusiv în fotbal, înseamnă oportunitate pentru oricine să ajungă sus sau să pice în mediocritate completă prin propriile sale merite.
Da, n-o să ajungă toți sus - pentru că fotbalul, ca de altfel toate domeniile, se supun legii naturale absolute - și anume că oamenii nu sunt egali. Nu au fost vreodată, nu sunt, nici nu trebuie să fie și nici nu vor fi vreodată egali.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

8 comentarii:

  1. Pana acum te citeam constant. Mai maraiam la ce spui dar... Dar cu postarea asta m-ai spart... Hai pa!

    RăspundețiȘtergere
  2. In calitate de cunscator de fotbal la fel de mare pe cate e Vali Vijelie expert in fizica cuantica, voi incepe cu intrebarea: who the F.A.Q. is Gareth Bale?
    Dar nu e strain faptul ca vedetele sporturilor foarte populare castiga sume fabuloase, pentru ca in sfera acestor sporturi se invart sume fabuloase. Deci, e normal. 99 milioane? Dar cum era cand Pele avea nu stiu cate mii de goluri marcate? E si asta un record, nu?

    Nu trebuie insa sa fii de stanga ca sa vezi ca fotbalul, ca si muzica, s'a cam schimbat, nu zic ca in rau, dar nu mai e ce a fost. Totusi, o droaie de oameni se inghesuie sa vada meciuri, sa cumpere bilete la ele, sa cumpere tot felul de mascote, fanioane si alte obiecte ale favoritilor lor si mai ales sa parieze o multime de bani. Ca de pe aici se cam invart sumele mari, ca si din publicitate. Daca ar fi s'o luam p'a dreapta, nu se castiga chiar asa de multi bani efectiv din datul cu piciorul ntr'o basica umflata, ci din ce castiga aia de pe langa. Este indiscutabil ca fotbal de calitate vedem din plin astazi, in ciuda faptului ca a devenit, ca si muzica, o industrie.

    Din moment ce poporul participa la acest circ, generand direct sau indirect profiturile uriase ale celor care castiga suficient incat isi permit sa le plateasca salarii fabuloase jucatorilor, atunci poporul sa nu se mire ca un fotbalist castiga atat. E clubul aluia cu banii, ala face bani si are de unde da.

    Insa, nu trebuie sa fii leftist sa constati ca aici, in tara asta pornita spre capitalismul multilateral dezvoltat, primariile percep taxe din care finanteaza cluburi de fotbal, vopsesc tramvaiele in culorile clubului "municipal" sau chiar obliga pe astia care ne cara pe noi, poporul platitor de taxe, sa trimita autobuze cu suporteri in deplasare. Daca au noroc, se intorc de acolo cu ele intregi. Iesenii n'au avut norocul asta, cand au prins si ei un loc in prima divizie.

    Deci, domnilor capitalisti, pe stadionul vostru, la clubul vostru, dati ce salarii vreti, dar din taxele mele eu nu vreau fotbal, prefer pompieri si oameni de preimul Nobel (desi si ala e dat pe nasoale uneori). Si mai ales, domnilor fotbalisti, oricat ati castiga, regulile de circulatie sunt aceleasi pentru toti, chiar daca voi va spargeti banii in masini de formula 1 cu care va dati pe strasse.

    RăspundețiȘtergere
  3. N-are legatura cu fotbalul, dar are cu ce se discuta pe aici

    http://www.chron.com/news/us/article/NY-case-puts-N-word-use-among-blacks-on-trial-4782124.php

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2409600/Edmonton-transgender-boy-Wren-Kauffman-11-born-girl-returns-school.html

    RăspundețiȘtergere
  5. E o diferenta aici, omule. Nu e vorba de atotbatuta apa in piua marca inregistrata a ta cu dispretul fata de socialism.

    Bale nu face 99 de milioane.
    Cristiana nu face 93.
    Falcao nu face 65.
    Cavani nu face 60 sau cat s-a dat pe el.

    Asa se umfla preturile jucatorilor buni spre foarte buni, in felul asta, scazand de-an pulea paritatea.Unele echipe pur si simplu nu au patroni suficient de retardati ca Rybovlyev sau Kerimov care sa sparga 120-200 de milioane intr-o perioada de transferuri si trebuie sa lucreze cu ce au, in speta, patroni cat de cat normali la cap, care stiu ca nu cantitatea de marfa cumparata conteaza, ci calitatea ei. Zic asta pentru ca jucatorii de fotbal au devenit o marfa recent.

    In sporturile americane exista o idee excelenta, salary cap-ul. Adica, daca treci de un anumit prag de salarizare, incepi sa platesti luxury tax si alte taxe pana iti pocnesc buzunarele. Asta e doar responsabilizare financiara.

    O chestie de care fotbalul ar avea imperioasa nevoie ca sa evitam finale de liga exceptionale, precum PSG contra Man Shitty. Pur si simplu distrug frumusetea sportului cu sumele exorbitante platite.

    E o vorba care se potriveste oricarei echipe de sport construite cu cap. Built, Not Bought. Monaco, PSG, Anzhi, Shitty si alte echipe ale arabilor si rusilor sunt doar niste haznale preponderent fara traditie care cauta sa-si forteze drumul intr-un templu, care e fotbalul, murdarindu-l inutil.

    Ah, si pana sa ma iei la pula, da, sunt "nostalgic". Vreau sa vad echipe construite, nu adunate peste noapte, care nici relatii de joc nu stiu implementa si castiga un titlu cu chiu, cu vai, in ultima etapa, in minutul 95, dupa vreo juma' de miliard investit in trei ani, vezi cazul lui Shitty in 2012.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „E o diferenta aici, omule.
      Bale nu face 99 de milioane.”

      Cine sunt eu, sau tu să spui că Bale nu face 99 de milioane? De unde știi tu? Ți-ai dat în ghioc și ai aflat?!
      Valoarea e stabilită de piață în urma schimburilor voluntare. Dacă Real a hotărât că Bale merită 99 de milioane - cine mă rog sunt eu să zic că nu-i așa?!

      „Asa se umfla preturile jucatorilor buni spre foarte buni, in felul asta, scazand de-an pulea paritatea.” - Ce paritate? Cine zice că trebuie să fie paritate?!
      Jucătorii, cluburile, patronii, etc. NU sunt egali. De ce paritate? Despre ce vorbim?

      „Unele echipe pur si simplu nu au patroni suficient de retardati ca Rybovlyev sau Kerimov care sa sparga 120-200 de milioane intr-o perioada de transferuri” - Așa, și?
      De ce mă rog e treaba mea ce face altul cu banii lui?
      Dacă modelul Realului nu e unul de succes, atunci se va vedea în 2-3 ani dacă Realul va da faliment sau va retrograda. Dacă Realul însă își scoate banii - atunci înseamnă c-au avut dreptate.
      Cu Cristiano Ronaldo pare să fi avut dreptate, până acum. Dar din nou - asta e problema internă a clubului Real - nu a lui Stoichkov sau a antrenorului de la Barcelona.

      „In sporturile americane exista o idee excelenta, salary cap-ul. Adica, daca treci de un anumit prag de salarizare, incepi sa platesti luxury tax si alte taxe pana iti pocnesc buzunarele. Asta e doar responsabilizare financiara.” - Salary cap este un căcat sinistru socialist. Ce-i aia să vină Autoritatea să-mi zică ce și cât am eu voie să-mi plătesc angajații?!?!
      Responsabilitatea financiară înseamnă că tu ca organizație trebuie să ai grijă să cheltuiești mai puțin sau cel mult exact cât scoți ca să eviți falimentul. Aia e responsabilitatea financiară. Restul e căcat socialist.

      „O chestie de care fotbalul ar avea imperioasa nevoie ca sa evitam finale de liga exceptionale, precum PSG contra Man Shitty.” - Și ce dacă ar juca PSG cu Man Utd o finală de CL?!
      În plus, un munte de bani nu garantează prezența în finală. Man Utd a fost ani la rândul cel mai bogat club din lume și totuși în anul în care Villareal (un club sărac) jucat semifinală de CL, Man United nu ieșea din grupe.
      Nu mai zic de anul când Athletic Bilbao (alt club sărac și naționalist pe deasupra) a jucat finala EL (eliminând Man Utd pe drum!). Atunci Man Utd nu era un club bogat? Ba sigur că era.
      La fel și cu Man City (sau Man Shitty cum îi zici tu). Ei n-au reușit niciun trofeu european de când umblă munții de bani prin clubul lor. Deci cum strică ei frumusețea sportului că eu nu pricep?! C-au luat un titlu în BPL?! Și ce? Chiar au fost mai buni anul ăla!

      „E o vorba care se potriveste oricarei echipe de sport construite cu cap. Built, Not Bought. Monaco, PSG, Anzhi, Shitty si alte echipe ale arabilor si rusilor sunt doar niste haznale preponderent fara traditie care cauta sa-si forteze drumul intr-un templu, care e fotbalul, murdarindu-l inutil.” - Monaco, PSG și Man City chiar sunt cluburi de tradiție măi omule. Da, cu Anzhi Mahatchkala ai dreptate. Deși, după cum vedem, și la Anzhi începe să se strângă cureaua - semn că modelul nu merge mereu.

      „Ah, si pana sa ma iei la pula,” - Nu-i vorba de luat la pulă - ci-i vorba de-a fi obiectiv și de a nu avea pretenția ca toți să gândească exact ca tine.
      Nu-ți convine? Nu te uiți. Dacă nu te uiți, scad veniturile clubului din publicitate. Dacă într-adevăr ar fi atât de deranjant modelul, acesta ar eșua în câțiva ani. La Anzhi deja a eșuat.
      Asta încerc să spun - piața liberă reglementează aberațiile nefuncționale. Însă la Real Madrid astfel de modele mereu au funcționat - deci pariul lor s-ar putea să fie din nou câștigător. Și eu unul nu văd nimic în neregulă cu asta.

      „da, sunt "nostalgic". Vreau sa vad echipe construite” - Din nou, asta n-are legătură cu Gareth Bale și Real Madrid.
      Marea echipă a lui Real cu Zidane și Raul, de pildă, a fost construită tot așa. Cu munți de bani și cu cei mai buni jucători aduși de peste tot. Sigur, e nevoie de timp ca investiția să confirme.

      Ștergere
  6. SA INCEAPA DE MICI

    http://www.dailymail.co.uk/femail/article-2411781/Would-let-little-girl-pole-dance-Astonishingly-new-child-fitness-craze-embraced-parents.html

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails