De ce acasă?

În limbajul foarte multor studenți există încetățenita expresie: ”mă duc acasă” cu sensul plecării în orașul natal.
Nu mi se pare nimic greșit în asta dar când acesta devine un obicei... încep să nu pricep.
Am tot încercat să înțeleg de ce se tot duc studenții acasă și, mai ales, de ce este atât de important acest aspect?
Când am spus prietenilor, cunoscuților, rudelor, etc. etc. că mă duc la Cluj pentru a studia limba norvegiană, pe lângă fața alungită la pronunțarea cuvântului ”norvegiană”, am primit replici de tipul: ”La Cluj?? Tocmai acolo? Păi și la cât timp ai să vii acasă?”
Vă spun sincer c-am rămas șocat de chestia asta! Păi... plec la facultate ca să tot vin acasă?
Nu mai există nici scuza ce domina mai pe vremuri... de genul... mă duc acasă după bani, mâncare sau ceva cărți. S-au inventat modalități mult mai rapide (și mult mai ieftine!) de a primi eventuale chestii de la părinți/rude.
Și totuși... ce-i mână pe studenți să dea buzna în fiecare sfărșit de săptămână, alteori chiar de joi, către gară pentru un drum până acasă?
Arde așa de tare dorul? Poate că da.
Sper să nu fie considerată insultă însă eu nu sunt obișnuit și nu mi-ar place să am atitudini din acestea de dor și atașament față de un loc și să fac pe dracu-n patru să mă duc acolo.
Mă rog... poate și din cauza faptului că în Bârlad aș avea extrem de puține aspecte pentru care aș vrea să mă întorc, fie și pentru câteva zile.
Și-n plus... de ce aș simți nevoia lăuntrică de un drum de 16 ore? (oficial 13 ore dar e iarnă și Timișoara Nord - Iași circulă doar cu întârzieri!)
E adevărat că studenții proveniți dinspre părțile Moldovei fac drumuri mai rare dar, totuși, chiar fac drumuri acasă mai multe decât vacanțe!
Cu tot respectul, nu pot pricepe!
Când e vorba de distanțe scurte de tipul Cluj - Dej(90 de minute), Cluj - Câmpia Turzii(2 ore), Iași-Bârlad(150 de minute), Medgidia-Constanța(50 de minute), Arad Timișoara(50 de minute), etc. etc. mai înțeleg dar nu pot să înțeleg pasiunea unora pentru drumuri săptămânale de genul Cluj Napoca - Arad(6 ore), Cluj Napoca - Sighișoara(5 ore), Cluj Napoca - Iași(11 ore), Cluj Napoca - Brașov(8 ore), etc. etc.
Clujul nu este nici pe departe un oraș monoton și nu cred că e un oraș în care te poți plictisi. Și totuși, mulți studenți preferă să meargă acasă.
Eu personal îmi pun problema serios dacă să ajung în Bârlad în intervalul 20 decembrie - 3 ianuarie. De ce? Păi și ce să fac în Bârlad?
”E mai ieftin să trăiești acasă”. Așa o fi? Eu am o presimțire că-i mai scump. De ce? Păi, de pildă, pentru că drumul e scump. Mai mult decât atât, oboseala e mare. Nu e un aspect financiar în mod direct dar oboseala se poate restrânge asupra performanțelor și, implicit, asupra locului de muncă și, până la urmă, asupra aspectului financiar.
Asta, desigur, în cazul celor care mai și produc câte ceva. Este adevărat că o bună parte dintre studenți nu au produs de unii singuri un leu la viața lor. Acest caz se exclude din start, aș zice eu.
Și totuși, iată că o explicație se întrezărește: cea mai mare parte dintre cei care dau buluc spre case sunt exact aceștia, consumatorii exclusivi.
Nu mă înțelegeți greșit, nu îmi reneg originile. Sunt mândru că sunt moldovean și că sunt din Bârlad (și atât, niciodată nu spun județul - căci de ăla mi-e rușine!) dar, de dragul mândriei, nu pot să mă fac că nu observ realitatea: Nimic nu mai funcționează în Bârlad și literalmente se moare de foame!
Mai nou, Bârladul a devenit un oraș corect politic ceea ce este extrem de trist.
Știu mai degrabă o serie de motive pentru a răspunde la ”de ce nu acasă?” decât la ”de ce acasă?”.
”Are să se prăpădească mumă-ta de dorul feciorului acasă”, spunea o rudă de-a mea. Întrebare: În ce secol suntem?
”Vai, dar ce rău o să-ți fie, singur printre străini...”, mă compătimea o altă rudă. Întrebare: În ce țară e Clujul?
Desigur, aspectele nu s-au dovedit a fi reale însă chiar nu pot pricepe refuzul unora de a se rupe de copilărie și a intra efectiv în viață.
Să fie oare ”de vină” faptul că eu am intrat mai prematur ? Nu știu.
Sărind de la una la alta, vreau să ”mulțumesc” statului român care a binevoit ca din acest an să ofere studenților doar 6 cupoane de călătorie. Știți,... unii studenți mai au activități extrașcolare care mai implică deplasări în stânga-dreapta. Există și activități ale Universității care implică deplasări. Într-un an sunt mai mult de 6 !
O fi făcând parte din planul anti-criză de reducere a cheltuielilor și creștere a bugetului de campanie al PD-L, sau nu?
Oricum, la câți bani fac universitățile, nu cred că era așa o mare presiune pe buget. În fine... ne facem că nu vedem și mergem înainte.
Premize de mai bine în România? Nu prea curând.
Tinerii sunt viitorul țării. Da, păcat că o parte din el va fi exterminat cu bună știință de către stat.
Cât privește restul populației, cine știe, poate moare în urma complicațiilor cauzate de vaccintul anti-gripă porcină. Suntem prea mulți. Mai puțini și mai creduli e mult mai bine pentru Uniunea Republicilor Neosovietice Socialiste Europene (U.E.).
Noi să fim sănătoși, că belelele curg !

Vă salut cu respect și ne citim zilele următoare!

P.S. Succes echipei FC Vaslui în meciul din sferturile Cupei României!
P.S.S. Succes și Universității Craiova, dar doar pentru că joacă împotriva echipei KVSC.

99%

Știți foarte bine că este campanie electorală, nu?
Ei bine, cotidianul Obiectiv de Vaslui s-a lansat de ceva vreme într-o campanie de susținere a actualului președinte și a Partidului Prezidențial, pardon, de sondare a opiniei publice vasluiene.
Domnilor, aici la Cluj este fief PD-L și tot nu-s așa de fățișe campaniile pro-Băsescu dar în județul Vaslui nu era cumva fief PSD ?
Ah... și nu cumva culoarea ziarului Obiectiv era tot roșie ?
Și totuși... cel mai frumos este că procentul domnului Băsescu a crescut într-o zi cât al altora de la începutul sondajului.
În prima zi a sondajului am dat ”vot” pe un candidat iar domnul Băsescu era cotat cu 29% iar Geoana cu 28,9%.
Trei zile mai târziu domnul Băsescu era cotat cu 30% iar Geoana tot așa.
Acum... 32,8% domnul Băsescu și 23,7 Antonescu, Geoana chiar a picat pe trei.
Coroborat cu consolidarea liderului, apare deasupra în ziar și o reclama în format ”GIF” cu domnul Băsescu. Măi al naibii coincidență.
Și totuși, în goana de a edita procentele ca să iasă domnul Băsescu privit frumos... s-a uitat puțin matematica.
32,8% + 23,7% + 22,7% + 7,4% + 6,5% + 4,7 + 2,1% = 99%!
Urât! Urât tare!

Despre nesimțire

Având în vedere că ieri am avut ceva mai mult timp disponibil pentru a mă pune la curent cu nesimțirea actuală, pardon, situația de pe scena politică românească, revin să dau un exemplu deloc fericit și să punctez astfel că bag în seamă și acest subiect.
Ieri am avut timp grație unui alt act de nesimțire cu iz universitar de această dată și... am zis eu că citesc știrile și am dat peste ... o altă nesimțire.

Prezentarea pe scurt a subiectului
Şeful statului a explicat marţi, la televiziunea patronată de parlamentarul PDL Silviu Prigoană, de ce îi dau uneori lacrimile când aude de tricolor şi patriotismul unor români, fie ei civili sau soldaţi. Prezent la o emisiune a postului Etno Tv, preşedintele a făcut apologia patriotismului, criticând şi dând lecţii de gen politicienilor, moderatorilor, formatorilor de opinie, dar şi fostului dizident anticomunist, poetul Mircea Dinescu
"Patriotismul e una din valorile sfinte ale oricărui cetăţean. Nimic nu poate înlocui patriotismul. Doar dragostea de mamă e egală cu patriotismul. Dacă te uiţi la televiziuni auzi tot felul de politicieni, de moderatori care spun că le e ruşine că sunt români, sunt oameni care nu au valori. O să-ţi spun de ce eu lăcrimez de multe ori când văd tricolorul, când vezi militarul român în coşciug, căzut la datorie în Irak, Afganistan, am ajuns in cimitirele din Ungaria, cum să nu-ţi dea lacrimile când ştii că oamenii aceia au căzut acolo pentru libertatea poporului român sau pentru a altora, i-am făcut şi pe unguri liberi şi pe cehoslovaci. Când eram tânăr, nici acum nu sunt foarte bătrân, 12 ani în tinereţea mea am fost pe mare. Pe mare e o tradiţie pe navele româneşti, la răsăritul soarelui, ofiţerul ridică tricolorul la catarg şi îl coboară la asfinţit. Când îi lipseşte tricolorul de la catarg, marinarul îl pune acolo în suflet, pe timpul nopţii. E singura ta legătură cu ţara. Nu există ofiţer de cart, care în cartul lui să nu privească la catarg la intrare şi ieşire", a declarat şeful statului.

Comentarii personale
Am spus de mai multe ori că deși sunt un tip care susține prezența la vot, sunt în cotinuare indecis cu cine să votez. Și totuși... măcar știu cu cine NU votez.
Și-așa mi se cam (foarte) rupe de catindații noștri de la prezidențiale dar... în momentul în care apar momente penibile (de-obicei candidații UDMR erau primii care făceau asta - surprinzător acum se abțin!) nu mă pot abține să nu mă arăt nervos.
Cu prima parte a declarației președintelui Partidului Prezidențial sunt de acord. Da, așa este. Ar cam trebui să nu ne mai fie rușine că suntem români.
”O să-ţi spun de ce eu lăcrimez de multe ori când văd tricolorul, când vezi militarul român în coşciug, căzut la datorie în Irak, Afganistan, am ajuns in cimitirele din Ungaria, cum să nu-ţi dea lacrimile când ştii că oamenii aceia au căzut acolo pentru libertatea poporului român sau pentru a altora, i-am făcut şi pe unguri liberi şi pe cehoslovaci.” - domnule președinte, cu tot respectul, mai bine tăceați căci filosof rămâneați !
Mie, om care poate că v-ar fi votat (NU!) îmi vine să râd și chiar sunt fericit când militari români plecați de bună voie și nesiliți de nimeni cad la datoria altora în Irak și Afganistan. Nu am susținut niciodată asta.
De ce ar trebui să-mi pese mie de țările arabe? Și mai ales de Afganistan? Aduce armata română niște ”iarbă” legală de-acolo măcar? Desigur că nu... că doar toată recolta se duce în economia paralelă americană!
Nu comparați stimabile președinte PD-L episoadele cu Cehoslovacia și ungaria. Uitați-vă, vă rog, pe hartă unde sunt cele două țări, Cehoslovacia și ungaria în raport cu România și, mai ales, unde sunt Afganistan și Irak în raport cu noi?
Cât privește comparația forțată cu nava și cu catargul... eeei... ideea nu-i rea dar nici grozavă nu e!
Mi se pare un act de nesimțire să vorbești în așa termeni despre simbolul național, drapelul tricolor, în condițiile în care o mare parte dintre acțiunile tale ca președinte au fost mai degrabă îndreptate împotriva cetățenilor care au greșit și te-au ales !
Cum puteți stimabile președinte încă în exercițiu să aveți tupeul să vorbiți despre tricolor după ce ați aruncat țara în criză politică, partidul care vă susține face abuz de putere peste tot strângând bani pentru campania dumneavoastră electorală, ați distrus toate alianțele politice posibile și imposibile create în timpul mandatului dumneavoastră nedând șansă niciunui guvern să demonstreze dacă e prost sau nu și, mai ales, ați călcat în picioare societatea civilă, puțină cât mai exista ea?
Băi animalule și cu a ta țigancă împuțită, noi îți dorim succesuri. Cam așa se rezumă mandatul dumneavoastră.
Dumneavoastră m-ați reprezentat și pe mine din păcate. De obicei, la televizor, pe posturile străine, dacă la revelion se amintea de România, se arăta fie un foc de artificii inovator, fie vreun spectacol de bun gust fie, în cel mai rău caz, se pomenea de un discurs sobru al președintelui către națiune. În timpul mandatului dumneavoastră am putut să văd pomenită România la CNN unde v-am putut admira cum consumați șampanie direct dintr-o sticlă imensă !
Vă mulțumesc pentru diplomația dumneavoastră dar, cu tot respectul, sunteți al doilea nesimțit peste care dau în 24 de ore!
O piesă potrivită:


P.S.: Revenind la sentimente mai bune și uitând de politică și de nesimțirea unui tovarăș profesor, urmează să revăd trupa Iris cu Cristi Minculescu după operația suferită în Germania și... să sperăm că nu voi mai avea motive să-mi fac nervi.

Gripă de porc, situații de porc, oameni de porc

Nu numai la noi ci cam peste tot, lucrurile încep să devină din ce în ce mai de porc. Începe să pută rău de tot a ceva ce nu are să aducă ceva bun. (are vreun sens fraza?)
Întâi de toate, să ne legăm de isteria națională legată de gripa de porc, numită și gripă porcină, gripă nouă sau virusul AHHH-PI-ER pătrat-Epsilon 0-8989-pana la ora două.(da, știu că-i mai zice și virusul AH1N1)
În ultima vreme am fost ceva mai deconectat de aceste realități întrucât au fost elemente mai importante de tratat în ceea ce mă privește, cum ar fi examenul la limba norvegiană (care, apropo, a fost ușor!), parțialul ce se-apropie de la analiză matematică (pe care aș râde teribil dacă l-aș trece cu 0 prezențe!) sau urmărirea serialului proaspăt apărut Stargate Universe.
Și totuși, între două discuții în limba norvegiană, trei limite și o poartă stelară, mi-am făcut milă să mă apuc să recuperez ceea ce am pierdut în ultimele 10 zile.
Așa că, m-am înarmat cu țigări, floricele, multă cafea și nervi de oțel pentru a citi ziarele atât din județul Vaslui (singura dovadă de nostalgie de care dau dovadă - citesc ziarele ca să știu de ce mă bucur că am plecat!) cât și presă centrală și chiar ceva presă clujeană.
Buun. Să-i dăm cu gripa de porc, aia, porcină sau cum i-o mai zice.
Aici în Cluj nimeni nu este interesat de subiect nici măcar să facă bancuri pe seama situației sau ceva de genul acesta. Nu. Pur și simplu nimănui nu-i pasă de subiect.
Singurul articol pe această temă din presa clujeană este acesta care îndeamnă populația la calm notând că deși gripa este ușor diferită, efectele ei sunt similare unei gripe obișnuite și că dacă există grija pentru igiena personală și minimum de decență față de sine, infectarea se poate evita.
Ei da... dar asta-i aici la Cluj unde nu se scrie în ziar când un nou protopop este ”uns” așa cum este menționat în presa bârlădeană.
În Moldova însă, aflu cu stupoare că este o imensă isterie cu astă gripă ciudată. Un prieten îmi spune că deja se poartă măști pe stradă (ceea ce e aiurea!).
Și totuși, în județul Vaslui au fost doar 10 suspectări din care doar 3 au fost confirmate conform cotidianului Vremea Nouă. Păi la 3 cazuri și la doar 10 suspiciuni dintr-o populație de 300 și ceva de mii de oameni te-apuci de pus măști?
Nu este nici pe departe vorba de o pandemie ci de 3 oameni care au răcit mai grav. ATÂT și nimic mai mult. Eeei... dar asta nu înseamnă că județul nu poate fi afectat de o furtună printre mai marii săi folosindu-se această problemă.
Noua gripă dă frâu liber și la alte măsuri de tip totalitar cum ar fi interzicerea desfășurării balurilor bobocilor! La drept vorbind, la cum arată balurile din ziua de azi eu le-aș interzice dar pe alte motive. Și totuși, cum să interzici oamenilor să petreacă? S-a abolit cumva dreptul la liberă asociere? Suntem deja în lege marțială sau în stare de urgență ori necesitate?
La dracu s-o ia de isterie!
Nu o dată am susținut cauza fumatului și a fumătorilor. Ei bine, trâmbițele orwellizării europene și ale corectitudinii politice, au avut grijă și și-au întins mesajul până în România. Așadar, conform antena3.ro care citează surse medicale de încredere(mă-nțelegi?) aflu că o să fac gripă porcină mai repede și am să mor mai repede.
Bun... îmi mai aprind o țigară și menționez în treacăt că tot antena3.ro este interesată de soarta copiilor luați de traficanții de carne vie sau plecați de acasă din cauza abuzurilor la care sunt supuși, pardon... dispăruți fără urmă și fără un motiv anume. Desigur, cel mai probabil mesajul este ”hai că vom pune cipuri și în copii și nu-i veți mai pierde !” dar... cine sunt eu să interpretez?
Ca să părăsim triumfal zona gripei de porc, amintim că la Galați și Universitatea și-a închis porțile din cauza gripei.
Să trecem la situații de porc.
Una din ele este legată de Internet. Locul, deși virtual, încă parțial liber din lumea asta. Se pare că Statele Unite ale Europei au declarat război pirateriei și fac presiuni asupra tuturor să adopte legi simple prin care să-i poată crucifica pe nemernicii care descarcă de pe Internet ultimul film despre Michael Jackson.
Pe de altă parte, a răsărit un studiu prin care se spune că cine utilizează rețelele de socializare nu se izolează social.
Desigur, ideea este ca toată lumea să aibă conturi în rețelele sociale și să-și decline identitatea căci așa pot fi controlați mai ușor!
O altă situați de porc este sistemul Bologna, recent implementat și la noi. Ce-i aia sistemul Bologna? Este chestia aia implementată la toate universitățile, în urma căreia aproape toate facultățile au sistem de învățământ de trei ani.
Cu excepția Medicinei, Telecomunicațiilor și alte câteva specializări imposibil de studiat în doar 3 ani, toate celelalte au fost înghesuite în trei ani punând presiune și mai mare pe studenți.
Ei bine, românii au înghițit și gata. Austriecii, însă, s-au supărat rău.
O altă situație cu adevărat de porc este aceea că în prezent toată lumea vine la facultate. Vă spun foarte sincer că mă tentează să mă duc să-mi continui studiile la Vladivostock căci poate acolo nu vin oameni cu probleme grave de scriere în limba maternă. Am fost întrebat de vreo câteva ori dacă ”voi ați vrea” se scrie așa ca între ghilimele sau ”a-ți vrea” sau dacă ”ce credeți” e corect că parcă ”sună mai bine” să se scrie ”ce crede-ți”.
O prietenă mi-a povestit că la Facultatea de Studii Europene s-au debitat enormități de genul ”Franța sovietică” iar la Facultatea de Litere auzi printre studenți mai multe cacofonii decât într-o toaletă publică.
Arareori autorii acestor tâmpenii corespund cu cazuri de oameni veniți să recupereze ce n-au putut/vrut să învețe în liceu sau oameni care încearcă să învingă condiția familiei. Nu. De regulă autorii sunt tot acei studenți ”eminenți” care și-au promovat examenele... doar ei știu cum. (în fine... știm și noi dar dacă nu puteam demonstra...)
A treia parte, cea a oamenilor de porc, este reprezentată de categoria de oameni descrisă de cei de la Paraziții: ”Ai scăpat de la sapă dai de bani și evadezi/Noi te vedem te ignorăm oricum tu nu contezi.”.
Din păcate acești oameni vor ajunge curând să conteze. Exemplul cel mai elocvent este cel al unei bune părți dintre studenții proveniți din Republica Moldova. Diferența de ... orice... între Republica Moldova și Municipiul Cluj Napoca e ca de-aici la Vladivostock !
Prin urmare, încep să prindă „aere” exprimate într-o limbă română mai proastă chiar și decât a lui Marian Vanghelie și încep a se simți importanți. Și ghiciți ce? Statul îi și ajută să facă asta!
Ah da... pe 22 sunt alegeri, nu? Parcă așa. Și... cine candidează? Habar n-am. Mă duc la vot? Normal că da. Cu cine votez? Stai întâi să văd cine candidează.
De ce am pomenit de alegeri? Păi cum de ce? Nu suntem la categoria oameni de porc?
O colegă de la Litere încerca să-mi spună cât este de entuziasmată că va merge la vot și-l va vota pe X (îi respect dreptul de a-și păstra secretul votului). Desigur, nu mă pot abține să nu întreb de ce.
Răspunsul: E cel mai puțin corupt și chiar cred că poate schimba ceva.
Desigur, nu condamn convingerea ei pentru candidatul X ci doar remarc faptul că acum se votează în funcție de care e ”cel mai puțin corupt”(sau, în traducere, cine și-a ascuns urmele mai bine) căci chiar nu candidează niciunul mai cât de cât.
Desigur, este acel pletos Remulus (sau Romulus?) Cernea de la un partid... habar n-am cum îi zice. Ei... poate ăla chiar își va obține voturile din convingere. Știți ce-ar fi amuzant? Un tur II între Romulus Cernea și Sorin Oprescu. Ah? Cum ar suna?
Sărind de la una la alta și ucigând total sensul și coerența acestui articol, mă leg iar de creștinism căruia îi aduc la cunoștință că un nene l-a întruchipat pe Isus ca fiind femeie și a făcut-o regina raiului.
Și ca să mențin nota amuzantă, iată în continuare și cel mai amuzant banc din lume, conform Reader's Digest și citat de Clujeanul: Orăşeanul, îmbrăcat în costum şi purtând cravată, îşi încarcă arma, o pune la ochi, trage şi împuşcă un fazan care cade în curtea unui fermier. Orăşeanul se apropie de fermă, cu vădita intenţie de a-şi recupera prada, însă nimereşte peste un ţăran arţăgos.
- Vânatul a căzut în ferma mea! Este al meu! strigă fermierul.
Însă orăşeanul nu se lasă mai prejos:
- Dar eu l-am împuşcat! Daţi-mi-l înapoi! răspunde el.
- Prea bine, atunci. Dacă vrei să îţi iei înapoi fazanul, va trebui să jucăm ”țărăneasca”. a continuat ţăranul.
- Ce e asta? întreabă orăşeanul.
- Ei bine, îţi voi da un şut între picioare, iar apoi va fi rândul tău să îmi tragi un şut. Acela care va ţipa mai puţin va câştiga fazanul! explică ţăranul.
Orăşeanul acceptă şi ia poziţia necesară. Ţăranul îşi ia elan şi îi trage un şut năprasnic între picioare. Vânătorul se prăbuşeşte şi se zbate de durere. După 20 de minute, el reuşeşte cu greu să se ridice în picioare, sperând să îşi ia revanşa, însă ţăranul îl opreşte spunându-i:
- Gata, ai câştigat. Renunţ. Poţi să îţi iei fazanul!
E oare el așa amuzant?

Urmează o altă săptămână lungă cu un examen parțial, cu mulți nervi și totodată o săptămână mai bună decât dacă aș fi fost acasă.
Apropo, eu chiar nu simt nicio secundă dorul de casă și chiar nu izbutesc să-i înțeleg pe cei ce fac drumuri atât de frecvente acasă deși asta înseamnă ore multe cu trenul. Da, dacă aș sta la Dej sau la Câmpia Turzii... ar mai fi ceva. Dar am colegi din Suceava, Constanța, Galați și chiar Bârlad care au făcut deja unul sau două drumuri. De ce? Dar, despre asta, mai altădată.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

P.S. Sper să reușesc cumva să nu mai dureze chiar câte o săptămână de la un articol la altul căci astfel s-ar putea să iasă mereu astfel de articole haotice și lungi.

Iar luni?

E 4:07 dimineaţa când scriu aceste rânduri. În scurt timp va suna alarma să mă trezesc.
Da, e foarte aglomerat programul. Tot ce trebuie sau vreau să fac amân pe finalul săptămânii astfel că mi-aş dori o săptămână cu 9 zile: 6 lucrătoare şi 3 libere.
Urmează o săptămână intensă pentru mine.
Apropo, ştiaţi că anul acesta este anul Knut Hamsun în Norvegia? Desigur, nu prea aveaţi de unde şti, în primul rând pentru că nu avea de ce să vă pese.
Ei bine, Knut Hamsun este un nene care a trăit 92 de ani şi este un scriitor norvegian care, printre altele, a primit premiul Nobel pentru Literatură (cel mai subiectiv premiu, totuşi) pentru romanul "Rodul pământului"(Markens grøde).
Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la naşterea sa, drept pentru care în Norvegia şi în toate locurile unde se studiază limba şi literatura norvegiană (deci şi la Cluj) au loc manifestări şi proiecţii de ecranizări după romanele acestuia.
Pe lângă intrarea pe ultima sută de metri pentru pregătirea primului test la norvegiană, a testului de la rusă şi a momentului în care va trebui să prezint câteva laboratoare pe la mate-info ca să iau notă, va trebui(în primul rând pentru că vreau asta) să mă duc şi la manifestările organizate de Universitate în colaborare cu Ambasada Regală a Norvegiei. Drăguţ, nu? (mda... o fi... - cam aşa răspund mai toţi)
Ca să nu mai zic că săptămâna asta poate reuşesc să-mi înving sictirul şi să ajung şi eu măcar o dată la cursurile din trunchiul comun (gen Introducere în Lingvistică sau Gramatică normativă).
Desigur, va trebui să încerc să-mi repar şi imprimanta şi, dacă se poate, să lucrez şi ceva din problemele de algebră care au rămas încă neatinse. Nu e minunat?
Desigur, având în vedere că m-am mai "intersectat" cu ambasadorul Regatului Norvegian, sper să pot face poze pe-acolo şi poate chiar să stau de vorbă cu Excelenţa Sa, aşa cum la Iaşi am putut fără probleme.
Nu regret nicio secundă că am venit la Cluj, în ciuda numeroaselor dificultăţi, întrucât aici chiar am timpul ocupat. Deşi, uneori, aş spune că e cam prea ocupat.
Această poză e mai veche. Nu ştiu dacă am mai pus-o pe blog sau nu dar, după cum vă spuneam, nu prea am timp de mine aşa că prefer această poză din arhivă pentru a vă arăta cum arată din exterior căminul în care sălăşluiesc eu.
Desigur, nu pot să nu uit să remarc, o dată-n plus, că internetul de aici este extrem de prost şi, colac peste pupăză şi restricţionat.
Drept pentru care, trebuie să fac drumuri la Ioana (colegă de la Litere - creatoare de dependenţe) pentru a-mi aduna torrenţii de la ea, în mare parte extrem de utili întru studiul limbii norvegiene.
Ei, dar pasă cuiva de asta?!
Ah, să mai menţionez că printre toate astea am găsit timp să car un sfert de Cluj un morman de haine ca să le spăl, tot la Ioana, pentru că încă nu se pot spăla hainele în cămin?
Şi totuşi, cu toate acestea şi cu văicărelile unora cum că acest oraş este enorm de scump, consider că am făcut alegerea corespunzătoare. În orice oraş există locuri ieftine, trebuie doar să ştii unde să cauţi.
De ce am ajuns de la Luni şi Knut Hamsun, trecând pe la discuţii despre Căminul 16 până la chestiile ieftine din Cluj?
E clar... se vede că-i 4:32 dimineaţa şi este a şasea noapte consecutivă când mă prinde ora asta treaz şi doar prima noapte în care chiar îmi aloc timp pentru mine ca să scriu pe blog.

La final de articol, vă invit să vizionaţi un filmuleţ rudimentar ce are pe fundal o melodie pe care n-o agreez nici pe departe însă care îmi sună mie potrivită acum.
Rămâneţi cu bine! (Ha det bra! - o să folosesc des finalul ăsta!)

Eu? Sigur?!

În mod total surprinzător, cineva chiar mi-a acordat un premiu. E adevărat că poate mai mult din spirit de solidaritate între bloggeri sau... în fine. La urma urmei un premiu este un premiu, nu?
Premiul vine din partea lui Ionuţ Coţovanu din Suceava, administratorul blogului http://noi-si-romanii.blogspot.com/.
Regulile acestui premiu constituie în următoarele condiţiuni privind acceptarea sa:
1. Să-l afişez (rezolvat!)
2. Să afişez o legătură către cel care mi l-a acordat (rezolvat)
3. Să-l ofer la 10 bloggeri (hmm... pot încerca)
4. Să-i informez pe cei 10 privind faptul că au fost premiaţi de către mine

Acum, sincer, trebuie să mă uit dacă nu cumva şi alţii au primit acest premiu pentru a nu crea o dublă premiere căci n-ar fi corect, nu? Glumesc, desigur.

Hmm... aşadar, premiez următoarele bloguri şi implicit pe administratorii lor:
1. http://teorusu.romascani.ro/
2. http://achilianu.toateblogurile.ro/
3. http://rdobroi.info/
4. http://annein.blogspot.com/
5. http://blogumitzza.blogspot.com/
6. http://thunder-chris.blogspot.com/
7. http://www.inocentul.com/
8. http://catalinpurdel.blogspot.com/
9. http://stc47.blogspot.com/
10.http://bucatareselevesele.blogspot.com/

Ordinea este pur aleatorie. Eu aş fi dat 12 premii dar regula e regulă.
Există şi bloguri pe care le-aş fi premiat cu jumătate de premiu sau cu un sfert de premiu.
În fine, mai puţin relevant.
Mulţumesc de premiu şi sper ca cei 10 să-l primească cu drag.

Numai bine.

Impresii pe larg

Bună seara/dimineaţa/ziua... în funcţie de momentul în care veţi citi această emanaţie ce, poate, peste vreo 30 de rânduri va fi şi articol.
Mă bucur că am putut prinde şi eu, din nou, un moment în care să mai scriu pe-aici.
Am intrat zi de zi, am moderat comentariile şi am citit scrierile celor din blogroll şi din blogurile pe care le urmăresc însă, din păcate, nu am avut nici timpul şi nici dispoziţia necesară de-a scrie.
Trecând peste acest aspect total irelevant, constat că au trecut deja trei săptămâni pline de când am venit aici în Cluj Napoca. Aşa şi? Ce relevanţă are asta?!
Nu sunt convins că ar trebui să aibă pentru toată lumea vreo relevanţă însă, atâta vreme cât există cel puţin o persoană în afara-mi pentru care este relevant, voi face uz de spaţiu virtual şi voi expune câte ceva despre cum e să fii student în capitala culturală a Ardealului, eventual prin comparaţie cu zona mea de baştină, Moldova.
Am tot observat comportamentul celor veniţi din zona Moldovei şi care au statut identic cu al meu, acela de "boboci".
Nu ştiu... poate pentru că eu n-am ajuns în Cluj pentru prima oară atunci când m-am înscris la facultate şi pentru mine erau cunoscute o serie de amănunte legate de viaţa de student în acest frumos oraş.
Există şi pe-aici destul de mulţi aerieni care se plâng că oraşul este scump dar se duc să dea 6 lei pe o cafea la nuş-ce crâşmă de vizavi de facultate(adică ultracentrală) sau dau 8 lei pe-un caiet studenţesc când cu 11 lei ar putea să bea cam 10 cafele şi şi-ar putea cumpăra şi două caiete studenţeşti(e drept, fără copertă de nu-ştiu-care dar care conţine exact acelaşi tip de foi).
Încetul cu încetul, din păcate, zic eu, Clujul devine un oraş aşijderea oraşului ăla cu 6 sectoare şi metrou. Este din ce în ce mai cosmopolit, plin de oameni de tot felul şi, ceea ce este cel mai trist, lipsit de spirit local şi plin doar de aglomeraţie şi de "răceala" specifică marilor oraşe.
Porgramul meu nu este numai încărcat ci foarte încărcat având în vedere că urmez cursurile a două facultăţi, cea de Matematică şi Informatică şi cea de Litere.
Desigur, au fost deja destui care s-au îngrămădit să-mi ţină discursuri de tipul "ţi-am spus eu că" şi apoi să continuie cu fraze de tipul: "nu ai să poţi face faţă", "nu ai cum", "este o idee proastă" sau "mai bine-ţi vedeai de treabă". Hmm... aşa să fie oare?
Probabil că nu foarte mulţi încearcă asta temându-se de eşec. Însă, era o vorbă, cândva care spunea că "e bine uneori să te temi de eşec; dar gândeşte-te câte şanse poţi pierde neîncercând".
Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi eu când m-am "înhămat" la aist' jug: "Ce am de pierdut?"
Revenind la cei veniţi din aceeaşi zonă cu mine, pot spune că de o mare parte dintre ei mă dezic în totalitate. Sincer, mi-e şi ruşine să spun că suntem din aceeaşi zonă a ţării.
Şi totuşi, cei mai groaznici sunt studenţii de anii II şi III veniţi din Republica Moldova. De ce? Pentru că o dată scăpaţi din foamea acelei ţări au prins cocălărism românesc şi încep a se crede "atottrecuţi" prin toate.
Desigur, principalul vinovat pentru această situaţie nu este cetăţeanul moldovean în cauză ci statul român care le favorizează aceste atitudini. Ca cetăţean moldovean, de pildă, este practic imposibil să pierzi locul de la buget. Tot având acelaşi statut, este puţin probabil să nu poţi prinde loc în cămin. Colac peste pupăză, ca cetăţean moldovean primeşti şi bani pe chestia asta... că stai şi consumi aerul prin România! Nu e minunat ?
Dacă eşti român de cetăţenie (mai puţin cetăţenii români de etnie rromă - ţiganii) treci prin întreg sistemul extrem de tras pe pix... cu multă alergătură... cu teama de a nu-ţi pierde locul, etc. etc.
Desigur că există şi moldoveni care chiar vor să înveţe şi pentru care am tot respectul. Să nu uit că am avut coleg de bancă moldovean ( Здравствуйте Заика!) care acum e student în Iaşi şi e un om extrem de ambiţios şi muncitor.
"Minorităţile au drepturi, majoritatea nu/E secolul restricţiilor indiferent ce crezi tu!" - spuneau ultra-cenzuraţii Paraziţii. (Ajung imediat şi la restricţii)
Deşi în cantităţi ceva mai reduse, "piţiponcăreala" şi "cocălăreala" este şi ea prezentă aici că doar şi oltenii vin să studieze la Cluj, nu?
În ciuda faptului că pe-aici trebuie să vorbesc 4 limbi (engleză, norvegiană, rusă şi română) şi că acum o dezvolt pe a cincea (maghiara), totuşi sunt în continuare în stare să vorbesc corect limba română spre nesatisfacţia celor care-mi spuneau că în maxim două săptămâni am să-mi stric vorba dată fiind influenţa culturală la care am să fiu supus.
Ei bine, cred că am luat deja contact cu cel puţin 1000 de oameni (nu, nu exagerez! - pe vreo 500 deja îi am prin diferite agende) şi din care maxim 100 au o limbă română cât de cât îngrijită, restul având amestecuri cu expresii englezeşti,. ruseşti, maghiare sau altele...
Ştiţi ce mi se pare mie cel mai trist? Că stăteam la masă într-un club metal cu doi maghiari şi trei români. Ei bine, ambii maghiari vorbeau o română impecabilă şi cu foarte puţine greşeli gramaticale, majoritatea minore... în vreme ce doar unul din cei 3 români izbutea să vorbească într-o română cât de cât îngrijită.
E cârciumă, nu e Facultatea de Litere... prin urmare nu stăm să vorbim literar. Corect. Nimic greşit. Dar, de-aici şi până la "lol mă ce freaky. adevăru-i că-i foarte fucked up chestia" sau "to begin with, nu sunt piţipoancă, da? Şi, moreover, eu am luat CAE-ul (n.m. examen de tip Cambridge privind cunoştinţele de limbă engleză) cu A+ (n.m. calificativ maxim) şi therefore mi se pare foarte nasty din partea ta să-mi vorbeşti în aşa manieră!". Sau, ca să fie tacâmul complet, "не знаю(nu ştiu, în limba rusă), da' cred că ştie X că el e genious boy pe chestia asta".
Prietene, vrei să-mi arăţi că eşti poliglot? Începe şi tu o propoziţie într-o limbă şi termin-o în aceiaşi limbă. În ast' caz, s-ar putea chiar să te cred că poţi rupe câteva cuvinte într-o altă limbă decât cea maternă!
Bun, să trecem la restricţii.
Aşa cum deja în oraşul ăla cu 6 sectoare şi metrou deja se întâmplă de vreo 2 ani, de la o vreme a început să se întâmplă şi în complexul studenţesc Haşdeu: Orwellizarea !
Din fericire încă nu există camere de luat vederea pe holurile căminelor însă există la geamuri fiind aproape imposibil să te scarpini în cur (na c-am zis-o pe româneşte!) fără ca un ochi vigilent să nu te vadă că faci asta !
Desigur, motivul oficial este că studenţii aruncau cu obiecte pe geam şi că acum se poate vedea clar cine şi ce aruncă şi se pot lua măsuri împotriva studentului nesimţit. O dar vai ! Ce era să fie!
Ah, să povestim de un cămin din Haşdeu în care ora cea mai târzie de sosire este 23:00 ? Păi cred că cel mai tânăr locuitor de-acolo are cel puţin 18 ani, ceea ce, legal vorbind îl face major şi vaccinat, nu? O, dar ce nu face dragul nostru stat din grija sa pentru cetăţeni, în speţă pentru studenţi, nu?
Am şi eu o zi la două săptămâni în care, teoretic, ar trebuie să sălăşluiesc până la ora 21:00 în facultate. De la facultate şi până aici, mai ales când sunt obosit fac cam 45 de minute. Presupunând că mai stau de vorbă cu un profesor şi eventual merg şi mai încet pentru că mai vin cu o colegă până în campus... nu cumva sare de ora 23:00 ?! Şi asta fără să fac nimic ieşit din comun. Doar să merg la facultate şi să socializez cu colegii şi profesorii. Ei, dar cui să spui?
Spun doar că mă bucur că nu am să ajung niciodată în respectivul cămin şi gata.
Ah, n-ar merita oare spus că în afara de navigarea pe o parte din site-uri nu prea poţi face nimic cu internetul din cămin?
O dar vai ce bun e statul că dă internet gratuit la studenţi. Şi, la ce-mi foloseşte? Bun, am înţeles sunt blocate porturile ca să nu stea studenţii să joace jocurile alea de-ţi mănâncă viaţa (WOW, Dota, etc.) şi mai sunt blocate unele porturi ca să nu se traga de pe torrent din motive de copyright, nu?
Ei bine, eu pentru lucrarea mea de semestru la Cultură şi Civilizaţie scandinavă am nevoie de două documentare în limba norvegiană care se găsesc doar pe trackerele de torrente şi care sunt gratuite! Da, dar cum să le descarc ?
Dar, cea mai de porc târâită prin parcarea de vidanje este amănuntul minor mulţumită căruia accesarea paginii www.microsoft.com este imposibilă. Adică... bine bine... nu am voie să trag de pe tracker-ele de torrente, nu am voie să folosesc niciun fel de resursă P2P (prescurtare de la Peer-to-peer) dar nici să-mi descarc un supliment de pe www.microsoft.cm?
Desigur, pentru că fumez pe hol (acolo unde e mai linişte dar fumatul este interzis) sunt atenţionat însă când câte-un ţăran scăpat la oraş vomită pe tot holul nu este atenţionat pentru că "îs tineri şi ei".
Totuşi, ce-mi place, este că astfel de oameni, certaţi serios cu tot ce-nseamnă bun simţ şi capul pe umeri, nu sunt majoritari printre studenţi aşa cum în Iaşi îmi spun unii foşti colegi de liceu că se întâmplă.
Este evident că facultatea o termină, până la urmă toţi dar numai cine vrea cu adevărat rămâne cu ceva din asta.
Viaţa de student este adeseori foarte frumoasă însă depinde şi de cum ţi-o faci.
Clujul este un oraş plin de tentaţii dar în care se poate trăi chiar mai ieftin ca acasă dacă laşi la o parte fiţele şi le înlocuieşti cu raţiunea!

La sfârşitul acestei săptămâni aştept un prieten drag să mă viziteze aici în mijlocul Ardealului dar, sper ca până atunci să mai pot scrie.

Am fost întrebat dacă nu cumva m-am lăsat de blog. Nu stimabililor. Nici într-un caz, doar că-mi este mult mai greu să scriu zi de zi, în special că nu pot avea inspiraţie când în jurul meu se joacă nu-ştiu-ce jocuri din alea cu aceiaşi imagine de trei săptămâni încoace sau se ascultă muzică extrem de proastă difuzată de cel mai infect radio cu putinţă: PRO FM Campus !
Îmi doresc să le ia foc sediul şi să nu mai emită până la finalul anului universitar !
În opinia mea, pe o scară de la 1 la 10, muzica difuzată de ei este de nivelul -15, ca să fiu indulgent, dar, după ce că e infectă, mai şi pun aceleaşi fişiere 20 mp3 (mi-e greu să le numesc melodii) pe întreg parcursul zilei. După ce că sunt piese monotone (cu tum-ţâ-tum-ţâ), le mai şi pune la nesfârşit.
Senzaţia e groaznică.

Până una alta, vă salut cu respect de-aici din Ardeal şi să ne citim/vedem sănătoşi!

Lucian Vâlsan.